10 lucruri inedite despre indienii americani

Indienii purtau pene în păr, foloseau multe interjecţii şi luptau împotriva colonizatorilor călărind în cercuri în jurul căruţelor lor – miturile din filmele cu cowboy şi din vechile legende şi-au spus cuvântul în ceea ce priveşte imaginea pe care o avem despre aceste populaţii.

Ştiaţi însă că Pocahontas chiar a existat? A trăit în secolul al XVII-lea, dar povestea ei e mult mai puţin romantică decât o prezintă Disney. În realitate a fost luată prizonieră şi măritată cu John Rolfe, cu care a trăit la Londra. Iată alte câteva informaţii interesante despre nativii americani.

1. Au venit din Asia?

Înainte aşa se credea, dar un studiu genetic recent, din 2014, a infirmat ipoteza:o treime din materialul genetic al populaţiilor care au ocupat Americile acum 14-17.000 de ani este de origine europeană. Nu se ştie dacă grupurile de strămoşi s-au amestecat înainte sau după sosirea aici.

2. De ce “pieile roşii”?

Lingviştii sunt de părere că termenul de piei roşii a fost utilizat chiar ca autoidentificare de înşişi indieni. După aşezarea europenilor, triburile aveau nevoie de o denumire care să le acopere pe toate. Cea mai timpurie folosire a termenului datează din 1769, într-o scrisoare a unei căpetenii către un ofiţer britanic. Pentru albi însă acesta a căpătat conotaţii foarte negative.

3. Cum îşi alegeau numele?

Indienii îşi schimbau des numele, fapt asociat şi cu o schimbare de statut în cadrul tribului sau cu maturizarea. Căpenenia Sioux Sitting Bull a primit numele de la tatăl său drept urmare a curajului afişat în lupta cu un trib rival, la fel şi Crazy Horse. Liderul apaş Geronimo probabil a fost numit astfel pentru că în bătălia cu soldaţii mexicani aceştia îl invocau pe Sfântul Jeronimo.

4. De unde provine mustangul?

Calul indienilor este de fapt descendentul cailor conquistadorilor din secolul al 16-lea. Exista în Americi o rasă preistorică, dar a dispărut prin 8000-10.000 a.Hr. Caii spanioli care au fugit din aşezările din Mexic au fost capturati de indieni sau achiziţionaţi prin negoţ. Au adus schimbări majore în modul lor de viaţă, facilitând vânătoarea şi tranziţia triburilor nomade.

5. Ce era dansul soarelui?

Un ritual care avea rolul de a întări legăturile dintre om, animal, natură. Oamenii se rugau pentru o vânătoare reuşită, o căsnicie de durată, vindecarea celor bolnavi. Indienii sioux numeau ritualul Wiwanke Wachipi, dansul în care priveşti soarele, iar acesta se dansa în cercuri sacre în jurul unui stâlp înalt. Participanţii primeau un băţ ascuţit care se introducea chiar în piept, iar capătul se lega de stâlp prin fâşii lungi de piele. Dansatorii se mişcau lateral şi se aplecau pe spate, astfel încât pielea de pe piept se crăpa provocând apoi dureri mari. Considerându-l barbar, autorităţile americane au interzis dansul între 1905 şi 1978.

6. La ce serveau semnalele cu fum?

Reprezentau o metodă comunş de a trimite mesaje de la distanţe mari. Adesea se foloseau de către iscoade care anuntau prezenţa inamicului sau a vânatului. Trebuia ales un loc înalt, aprins focul şi întreţinut cu materiale umede pentru a întreţine fumul. Apoi prin intermediul unui înveliş umed se capta fumul şi elibera în forma unor sfere.

7. Fumau pipa păcii?

Fumau pipa cu diverse ocazii. Se fuma şi la finele unui război dar şi la începutul unuia. Pentru indieni fumul pipei simboliza legătura dintre pământ, cer şi energiile universale. De aceea se fuma adesea în timpul rugăciunilor şi meditaţiilor. Fiecare trib aveau propriul tutun, la care se mai putea adăuga cactus sfărâmat sau alte substante cu proprietăţi euforice. Şi pipele erau diferite, unele din argilă, altele din alabastru sau chiar gresie.

8. Ce simbolizau penele?

Potrivit indienilor din prerii, toate păsările aveau anumite caracteristici ce puteau fi transmise oamenilor primăvara. Războinicii apreciau cel mai tare penele de vultur care simbolizau puterea şi intra în legătură cel mai uşor cu spiritele. Penele se primeau drept răsplată în urma unor eforturi deosebite, iar cel răsplătit trebuia să îşi facă cunoscute meritele prin ornamente cât mai somptuoase purtate pe cap. Asadar, pene nu erau un simbol de statut social.

9. Se practica scalparea?

Da, indienii aveau acest obicei, care a fost însă preluat şi de europeni, devoltându-se o adevărată tradiţie în acest sens. Autorităţile din Boston au fost nemiloase când în 1755 au declarat proscris un trib întreg şi au oferit recompense şi pentru prizonierii în viaţă şi pentru cei scalpaţi. Plata pentru părul unui copil de exemplu era de 20 de lire.

10. Galopau în cerc în timpul atacului?

Reprezenta într-adevăr o tactică indiană de succes. Au observat şi soldaţii generalului Cluster în 1876 în bătălia de la Little Bighorn, unde indienii au atacat cu mare îndemănare şi disciplină. Tactica o foloseau mai ales indienii de prerie, cheyenne şi sioux, cu scopul de a înghesui inamicul într-o arie restrânsă, iar călăreţii efectuau atacuri fulger cu suliţe, împingând şi retrâgându-se constant pentru a pregăti un nou atac. 

Referinte: Historienet.no