10 concepţii greşite despre vikingi
Când ne gândim la vikingi, avem de foarte multe ori înrãdãcinatã în minte imaginea unor barbari blonzi, violenţi, care pradã totul în cale lãsând în urmã praf şi pulbere. Multe dintre aceste idei sunt însã stereotipii nerealiste. Vikingii au dominat peisajul european în secolele VIII-XI, iar scurta lor istorie a avut un impact considerabil asupra civilizaţiei occidentale. Care sunt cele mai mari concepţii eronate despre ei?
1) Vikingii purtau coifuri cu coarne. Trebuie sã fie prejudecata de cea mai largã rãspândire. Nu exoista nicio dovadã cum cã astfel de coifuri ar fi existat cu adevãrat. Toate reprezentãrile vikingilor din perioada în care aceştia au activate aratã coifuri simple şi singura piesã autenticã nu are aşa ceva. O explicaţie plauzibilã ar fi adãugarea acestui detaliu de cãtre creştinii contemporani, pentru a-I face sã parã şi mai fioroşi şi pãgâni. Zeul Nordic Thor purta un coif cu aripi, care seamanã oarecum cu coarnele.
2) Vikingii trãiau doar de pe urma jafurilor. De fapt un procent destul de redus din populaţie se ocupa cu rãzboiul, majoritatea fiind fermieri, meşteşugari şi comercianţi. Pentru vikingii care trãiau mai mult pe mare, jafurile erau doar unul dintre scopuri. Ei s-au stabilit în mod paşnic în foarte multe locuri, ca de pildã Islanda sau Groenlanda, erau comercianţi de rang internaţional la vremea lor, fãcând negoţ aproape în toate regiunile cunoscute atunci.
3) Vikingii erau neobişnuit de sãlbatici. Raidurile întreprinse erau într-adevãr foarte violente, dar era în sine era violentã, iar întrebarea ar fi dacã armatele non-vikinge arãtau mai multã compasiune. Charlemagne, contemporan cu ei, a exterminate practice întreaga populaţie de avari. La Verdun a ordonat decapitarea a 4500 de saxoni. Ceea ce îi diferenţia pe vikingi este faptul cã distrugeau obiectele religioase şi ucideau oameni ai Bisericii, ceea ce sigur a amplificat ura creştinilor într-o epocã a fervorii mistice. Probabil cã vikingii se bucurau de reputaţia câştigatã;oamenii erau atât de speriaţi încât adesea îşi pãrãseau oraşele în loc sã le apare în faţa atacatorilor.
4) Vikingii erau urâţi pretutindeni. S-ar putea crede cã toatã lumea avea o aversiune enormã faţã de ei din pricina raidurilor, dar vikingii se bucurau şi de respect. Regele francez Carol al III-lea (cel Simplu) le-a oferit pãmântul pe care deja îl colonizaserã în Normandia şi chiar i-a dat-o pe fiica sa în cãsãtorie regelui Viking Rollo. În schimb vikingii protejau Franţa de atacurile unor confraţi şi mai violenţi. De asemenea erau apreciaţi la Constantinopol pentru forţa lor, atât de mult încât garda imperialã în secolul al XI-lea era alcãtuitã din varegi (vikingi originari din Suedia de azi).
5) Vikingii trãiau doar în Scandinavia. Într-adevãr acolo aveau originile, dar cu timpul colonizeazã multe regiuni, ajungând inclusiv în Africa de Nord, Rusia, Constantinopol şi America de Nord. Sunt diverse teorii în privinţa acestor migraţii, cea mai comunã rezumându-se la suprapopularea zonelor agricole din Scandinavia. O altã ipotezã ar fi aceea cã vechile rute comerciale din Occident şi Eurasia au suferit un declin când Imperiul Roman de Vest a cãzut în secolul al V-lea, fortându-i pe vikingi sã deschidã noi cãi pentru a profita de pe urma comerţului internaţional.
6) Vikingii se foloseau de arme rudimentare. Sunt adesea reprezentaţi purtând arme nu prea sophisticate, de pildã mãciuci sau securi simple, dar de fapt vikingii erau fierari foarte talentaţi. Utilizând procedee de sudurã puteau realiza sãbii foarte ascuţite şi flexibile. Conform poveştilor saga, o metodã de testare consta în plasarea armei într-un izvor rece şi apoi apropierea unui fir de pãr. Dacã era tãiat, sabia trecea drept bunã.
7) Vikingii beau din cranii. Originea acestei legende se leagã de cronica lui Ole Worm, “Reuner seu Danica literatura antiquissima” din 1636, în care scrie cã rãzboinicii danezi beau din bucãţi curbate de craniu, referire cel mai probabil la corn, traducere eronatã în latinã. Fapt este ca nu s-au desoperit cãni din cranii care sã dateze din epoca vikingilor.
8) Vikingii erau toţi mari şi blonzi. Sunt înfãţişaţi mai intotdeauna ca rãzboinici masivi, rigizi, cu pãr lung şi bãlai, dar documentãrile istorice aratã cã de fapt media de înãlţime era de 1, 70, ceea ce nu însemna foarte mult în acea vreme. Pãrul blond reprezenta un ideal în cultura vikingã, foarte mulţi şi-l decolorau cu un sãpun special. Dar germanicii se pricepeau la asimilarea populaţiilor, asa încât mulţi dintre cei capturaţi ca sclavi deveneau parte a comunitãţilor vikinge. Mai întâlnim deci populaţii latine sau rusofile, un grup foarte divers construit în jurul nucleului viking dintr-o anume zonã.
9) Vikingii erau toţi murdari şi sãlbatici. Este o imagine recurentã în multe benzi desenate, desene animate şi filme, dar se pare cã germanicii erau foarte vanitoşi în ceea ce priveşte înfãţişarea. Pieptenele, lama, penseta se încadreazã în cele mai întâlnite artefacte excavate. În Anglia vikingii chiar se remarcaserã prin obiceiul unei curãtenii exaggerate, pentru cã obişnuiau sã se spele o data pe sãptãmânã (sâmbãta). Obiceiul s-a pãstrat în memorie prin limbã, astfel în toate limbile nordice sâmbãta înseamnã “ziua spãlatului” (laugardagur/laurdag/lordag/lördag), dar înţelesul original s-a pierdut. “Laug” mai înseamnã totuşi “baie” sau “piscinã” în islandezã.
10) Vikingii erau o naţiune. Nu putem vorbi despre aşa ceva, ci despre mai multe grupuri formate din rãzboinici, exploratory şi comercianţi conduşi de o cãpetenie. În timpul erei vikinge fiecare astfel de şef beneficia de o autoritate asupra unei regiuni restrânse. Termenul de vking nu se referã la o etnie, ci desemneazã în nordica veche o persoanã care se ocuoã cu expediţiile pe mare.
listverse.com