Hruşciov către Dej: «Caut, dar nu găsesc explicaţii»

Vizita efectuata de N.S. Hrusciov în România, în iunie 1962, nu numai ca nu a detensionat relatiile dintre cele doua tari si partide, ci, din contra-prin modul cum s-a comportat liderul de la Kremlin-, tensiunile s-au amplificat. Era vremea când N.S. Hrusciov staruia pentru realizarea integrarii economice si a diviziunii internationale a muncii, în cadrul CAER, considerata de el drept singura solutie ca socialismul sa depaseasca, prin întrecere pasnica, tarile capitaliste. În timp ce Walter Ulbricht (R.D. Germana), Wladislav Gomulka (R.P. Polona), Janos Kádár (R.P. Ungara), Todor Jivkov (R.P. Bulgara) si Atonin Novothny (R.P. Cehoslovaca) împartaseau fara ezitare teoriile lui N.S. Hrusciov, Gheorghe Gheorghiu-Dej se opunea cu tot mai multa îndârjire.

La mijlocul lunii februarie 1963 a avut loc la Moscova sedinta Comitetului Executiv al CAER, la care reprezentantul României, Alexandru Bârladeanu, si-a exprimat dezacordul fata de propunerile liderului de la Kremlin.

Imediat dupa încheierea sesiunii, la 22 februarie 1963, N.S. Hrusciov a adresat o scrisoare lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, prin care-i propunea o întâlnire cât mai urgenta, pentru clarificarea problemelor ivite în relatiile dintre cele doua tari si partide, în legatura cu activitatea CAER. Primul secretar al C.C. al P.M.R. era invitat în Uniunea Sovietica, pe litoralul Marii Negre, unde se putea odihni, dar si discuta 

 Aceasta era, în opinia lui N.S. Hrusciov, calea de 

 În acelasi timp, N.S. Hrusciov se arata dispus sa vina în România, daca Gheorghe Gheorghiu-Dej nu s-ar putea deplasa în Uniunea Sovietica.

În zilele de 26-27 februarie s-a desfasurat sedinta Biroului Politic al C.C. al P.M.R., iar între 5-8 martie a avut loc Plenara C.C. al P.M.R., la care s-au dezbatut problemele ivite în cadrul CAER, precum si invitatia adresata de N.S. Hrusciov lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cu acel prilej, Alexandru Bârladeanu a prezentat pe larg pozitia exprimata de el la Moscova, unde a sustinut punctul de vedere al conducerii de la Bucuresti. Acest fapt avea sa-l recunoasca limpede într-un interviu publicat în 1997:

În timpul celor cinci zile de dezbateri, atât Biroul Politic, cât si C.C. al P.M.R. au apreciat pozitia lui Alexandru Bârladeanu, fermitatea cu care el a promovat pozitia conducerii de partid privind apararea independentei si suveranitatii nationale a României. În semn de apreciere a atitudinii sale, Alexandru Bârladeanu a fost ales membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., îndeplinind în acelasi timp si functia de vicepresedinte al Consiliului de Ministri. Aceasta promovare avea, în mod clar, o tenta anti-Hrusciov. În timpul discutiilor, atât în Biroul Politic, cât si în Comitetul Central s-au formulat critici directe la adresa politicii, promovate de P.C.U.S. si de N.S. Hrusciov personal. Totodata, s-a apreciat ca liderii celorlalte tari membre CAER aveau o atitudine slugarnica fata de liderul de la Kremlin.

În legatura cu propunerea facuta în scrisoarea lui N.S. Hrusciov, s-a apreciat ca nu se putea da curs invitatiei. În sedinta Biroului Politic, Gheorghe Gheorghiu-Dej a apelat la teoria clasicilor marxism-leninismului, amintind ca ei se pronuntasera pentru munca si raspunderea colectiva a comunistilor, pe care conducerea P.M.R. ar urma-o cu consecventa:

Din punct de vedere teoretic, aceste argumente erau indubitabile, dar în realitate situatia era cu totul alta:din 1957, când au fost înlaturati din Biroul Politic al C.C. al P.M.R. ultimii opozanti (Miron Constantinescu si Iosif Chisinevschi), Gheorghe Gheorghiu-Dej era liderul necontestat al partidului. Din martie 1961 el devenise si presedintele Consiliului de Stat, astfel ca avea calitatea de a lua decizii în numele partidului si al statului român. Invocarea forurilor colective de conducere era folosita pentru a respinge propunerea lui N.S. Hrusciov, amintind ca acesta l-a combatut pe I.V. Stalin pentru ca a nesocotit principiul muncii colective: 

 Acelasi Gheorghe Gheorghiu-Dej nu avusese curajul sa invoce asemenea principii în urma cu 10-15 ani, când I.V. Stalin îi cerea sa se prezinte "la raport". Atunci lua primul avion si se înfatisa la Kremlin. Deciziile "genialului conducator" sovietic erau pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej, ca si pentru liderii celorlalte state socialiste din CAER, litera de lege. Acum, în 1963, situatia s-a schimbat:trupele sovietice se retrasesera din România în 1958, iar conducerea de la Bucuresti nu mai era dispusa sa urmeze fara nici o rezerva directivele Kremlinului.

Materialele prezentate la Plenara C.C. al P.M.R. au fost dezbatute în cadrul Comitetelor de partid, cu participarea membrilor Biroului Politic si al altor activisti de la nivel central, astfel ca divergentele româno-sovietice erau aduse la cunostinta unui mare numar de comunisti. În cadrul dezbaterilor au fost evocate situatii concrete în care sovieticii au provocat daune economiei nationale a României (cu referire mai ales la sovromuri), au fost criticate unele tari socialiste (îndeosebi Cehoslovacia si R.D. Germana), care au furnizat României masini si utilaje învechite sau de proasta calitate etc. Participantii la asemenea adunari îsi exprimau sprijinul fata de pozitia P.M.R. de aparare a intereselor nationale si dezavuau teoriile lui N.S. Hrusciov, sustinut de ceilalti lideri ai statelor membre ale CAER, privind integrarea. 

Evident, consilierii sovietici, care desfasurau o adevarata activitate de spionaj în România, au aflat despre continutul acestor dezbateri, iar ambasadorul I.K. Jegalin a transmis un amplu raport la Kremlin, care a facut obiectul unor atente analize din partea factorilor de decizie.

Faptul ca Gheorghe Gheorghiu-Dej nu a dat curs invitatiei de a se întâlni si mai ales refuzul de a-l invita în România, nu l-a determinat pe N.S. Hrusciov sa renunte la initiativa sa. Preocupat de pastrarea unitatii statelor membre CAER si de câstigarea întrecerii pasnice cu capitalismul, el nu a ezitat sa faca o concesie, de neconceput în timpul predecesorului sau, si anume de a-i scrie si a-i solicita o întrevedere, oricând si oriunde ar dori Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Conducerea sovietica l-a trimis pe I.A. Andropov, secretar al C.C. al P.C.U.S., la Bucuresti pentru a argumenta necesitatea întâlnirii celor doi conducatori de partid si de stat. La 3 aprilie, I.A. Andropov a fost primit de o delegatie a C.C. al P.M.R., formata din Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ion Gheorghe Maurer, Nicolae Ceausescu, Alexandru Bârladeanu, Ghizela Vass si Andrei Pacuraru. În cuvântul sau, I.A. Andropov a tinut sa precizeze ca Prezidiul C.C. al P.C.U.S. a primit o informare din partea ambasadorului I.K. Jegalin (prezent la convorbiri, împreuna cu un lucrator din aparatul C.C. al P.C.U.S.) cu privire la ultima Plenara a C.C. al P.M.R.: 

. El aprecia ca sovieticii nu aveau

cu tovarasii români. I.A. Andropov a prezentat scrisoarea C.C. al P.C.U.S., precizând ca si sovieticii se pronunta pentru respectarea suveranitatii statelor membre ale CAER, iar organismul unic de planificare se va crea pe baza respectarii acestui principiu. În opinia conducerii sovietice, o întâlnire Hrusciov-Dej ar clarifica problemele ivite, deoarece ele nu erau de fond, ci, mai curând, se datorau interpretarii diferite sau întelegerii gresite a propunerilor vizând perfectionarea activitatii CAER.

Liderii români nu au împartasit acest punct de vedere, apreciind ca nu era vorba doar de mici neîntelegeri în chestiuni de ordin secundar, ci de probleme fundamentale, care priveau ansamblul relatiilor dintre cele doua partide. Au fost date si exemple concrete care aratau ca sovieticii duceau o adevarata campanie de discreditare a politicii PMR. Alexandru Bârladeanu a amintit ca în 

, organul C.C. al P.C.U.S., aparuse recent un articol despre asa-zisa "regiune interstatala". O asemenea idee, de creare a unor regiuni interstatale, fusese sustinuta si de Leseciko, reprezentantul Uniunii Sovietice în Comitetul Executiv al CAER. În acest articol se afirma ca 

 La rândul sau, Nicolae Ceausescu a citat revista sovietica

, în care se pleda pentru 

 În discutie a intervenit si Emil Bodnaras, pentru a preciza: 

Gheorghe Gheorghiu-Dej a afirmat ca în relatiile româno-sovietice 

 În acest spirit, preciza el, a fost convocata Plenara C.C. al P.M.R., pentru ca activul de partid sa fie informat, sa se analizeze daca pozitia conducerii de partid si de stat a României a fost corecta. 

 Evident, întrebarea era retorica, iar I.A. Andropov nu a încercat sa raspunda.

Gheorghe Gheorghiu-Dej a tinut sa precizeze ca 

, de a aduce la cunostinta divergentele ivite, dar constata ca în presa din Uniunea Sovietica, precum si din Ungaria, Bulgaria, R.D. Germana aparusera articole,  

 Primul secretar al C.C. al P.M.R. avea în vedere faptul ca în acele articole se aprecia ca cei care nu sustineau planurile de integrare erau catalogati ca fiind nationalisti si ca nu slujeau cauza întaririi socialismului în lupta sa pentru întrecerea pasnica pe care o lansase capitalismului. Chiar daca în acele articole nu erau mentionati direct liderii P.M.R., în mod cert acestia erau cei vizati. Gheorghe Gheorghiu-Dej a tinut sa declare ca acele luari de pozitie nu reprezentau doar punctele de vedere ale autorilor: 

 Evident, într-un stat totalitar, inclusiv în România, nu exista o presa libera, astfel ca orice se publica purta girul oficialitatilor. 

Cautând sa evite discutiile în contradictoriu, I.A. Andropov a precizat ca el a venit în România 

La staruintele lui I.A. Andropov de a da raspuns la invitatia adresata de N.S. Hrusciov, Gheorghe Gheorghiu-Dej a replicat: 

 si se vor întâlni când materialul va fi gata. El a precizat ca acel material va aborda problemele generale ale relatiilor între partidele comuniste si muncitoresti, precum si între statele socialiste, nu doar divergentele ivite în cadrul CAER. Cu alte cuvinte, P.M.R. îsi rezerva dreptul de a initia o dezbatare la nivel mondial, care sa duca la adoptarea unor noi principii, bazate pe respectarea dreptului fiecarui partid de a-si stabili, de sine statator linia politica, strategica si tactica. Practic, misiunea lui I.A. Andropov a esuat, Gheorghe Gheorghiu-Dej refuzând sa dea curs invitatiei adresate de N.S. Hrusciov.  

În aceeasi zi de 3 aprilie a avut loc sedinta Biroului Politic al C.C. al P.M.R. la care Gheorghe Gheorghiu-Dej a prezentat o informare privind întâlnirea lui cu I.A. Andropov. Mai întâi el a ridicat problema celor care au informat conducerea sovietica si i-a nominalizat pe consilierii care împânzisera România înca din 1944-1945. El a apreciat ca 

 deoarece nu era just 

Desi nu a primit raspuns la scrisoarea din 22 februarie, iar misiunea lui I.A. Andropov s-a soldat cu un esec, N.S. Hrusciov nu a renuntat la hotarârea sa de a-l determina pe Gheorghe Gheorghiu-Dej sa accepte o întâlnire decisiva. La 23 mai, liderul sovietic a adresat o noua scrisoare primului secretar al C.C. al P.M.R., în care a expus 

 În primul rând, el afirma: 

. N.S. Hrusciov era realmente nedumerit: 

 El scria ca, în conceptia P.C.U.S.,  

 În opinia sa, cooperarea tarilor membre CAER se putea realiza 

, a respectarii suveranitatii si independentei nationale. 

N.S. Hrusciov afirma ca a aflat 

. Liderul sovietic a reiterat propunerea de a se întâlni cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, pentru a putea 

Gheorghe Gheorghiu-Dej a facut foarte multe adnotari pe textul tradus în limba româna al acestei scrisori, care sunt deosebit de semnificative: 

sau: 

 Cu alte cuvinte, liderul de la Bucuresti stia din propria experienta ca, dincolo de frazele frumoase, se ascundeau fapte grave, iar România a cunoscut cu prisosinta 

La câteva zile dupa elaborarea acestei scrisori, a venit în România o delegatie de activisti ai C.C. al P.C.U.S., în frunte cu N.V. Podgornîi, membru al Prezidiului C.C. al P.C.U.S., prim-secretar al C.C. al P.C. din Ucraina,  

 La 26 mai, delegatia a fost primita de Gheorghe Gheorghiu-Dej, prilej cu care au fost discutate problemele ridicate în scrisoarea lui N.S. Hrusciov. Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus ca îi va trimite lui N.S. Hrusciov un material scris înainte de întâlnire, în care va fi prezentata pe larg pozitia P.M.R. si care putea constitui baza unei discutii aprofundate privind relatiile dintre cele doua partide si state, precum si între partidele comuniste si muncitoresti în general. N.V. Podgornîi a apreciat ca nu trebuia asteptat pâna la elaborarea unui asemenea material: 

 Apoi, în toiul discutiilor a propus o întâlnire de "doua ore" sau "doua zile", deoarece 

Emisarul sovietic a conchis: 

La staruinta lui N.V. Podgornîi: 

, Gheorghe Gheorghiu-Dej a raspuns: 

 din Cuba, situatia interna tot mai dificila etc.

La Bucuresti, pe baza hotarârii Biroului Politic, a început actiunea de documentare si analiza, în vederea elaborarii documentului privind pozitia P.M.R. în problemele miscarii comuniste si muncitoresti internationale, care avea sa fie pus în dezbaterea Plenarei C.C. al P.M.R. din aprilie 1964.