Calendar 7 februarie: 1929 - România a ratificat Pactul Briand–Kellog, tratatul multilateral pentru renunțarea la război ca instrument de politică
1301 - Edward de Caernarvon (mai târziu regele Eduard al II-lea al Angliei) a devenit primul Prinț de Wales al Angliei.
1478 - S-a născut savantul umanist englez Thomas Morus, autor al lucrării „Utopia” (d. 1535).
1613 - Mihail I, întemeietorul dinastiei Romanov, a devenit devine țar al Rusiei.
1777 - S-a născut cărturarul și memorialistul Dinicu Golescu (d. 1830).
1812 - S-a născut scriitorul englez Charles Dickens, autorul romanelor „Marile speranțe”, „Aventurile lui Oliver Twist”, „David Copperfield” (d. 1870).
1831 - A fost promulgată Constituția Belgiei, considerată a fi cea mai democratică din Europa acelei vremi.
1929 - România a ratificat Tratatul multilateral pentru renunțarea la război ca instrument de politică (Pactul Briand–Kellog).
Pe 24 iulie 1929 intră în vigoare Pactul Kellogg-Briand, cunoscut și drept Pactul de la Paris, prin care statele semnatare se angajau să renunțe la război ca instrument al politicii naționale. Despre acest pact se spune că ar fi scos războiul în afara legii;nu este adevărat. Pactul Kellogg-Briand, o inițiativă comună franco-americană, propunea condamnarea folosirii războiului ca modalitate de rezolvare a conflictelor dintre state și rezolvarea acestor dispute prin metode pacifiste. Deși a fost aplaudat drept o inițiativă diplomatică remarcabilă, Pactul a fost, în fond, un eșec:el nu a impus sancțiuni în cazul încălcării principiilor sale fundamentale, astfel că statelor semnatare le-a fost ușor, la momentul convenabil, să încalce Pactul.
Pactul Kellogg-Briand a fost semnat la Paris, pe 27 august 1928, de reprezentanții a 15 state (Australia, Belgia, Canada, Cehoslovacia, Franța, Germania, India, Italia, Japonia, Noua Zeelandă, Polonia, Africa de Sud, Marea Britanie, Statele Unite și Statul Liber Irlandez), dar a intrat în vigoare un an mai târziu. Ulterior, vor adera la acest Pact alte 47 de state, printre care și România.
În 1927, cu ocazia împlinirii a 10 de ani de la intrarea Americii în război, Aristide Briand, ministrul de externe francez, prezintă la Washington un proiect de tratat prin care guvernele francez și american se angajau să denunțe ideea războiului și să promoveze rezolvarea pe cale pașnică a disputelor. Proiectul este prezentat Secretarului de Stat Frank B. Kellogg, care „efectiv nu a știut ce reacție să adopte în fața unui document prin care se renunța la ceva de care nu se temea nimeni și se oferea ceva subînțeles de toată lumea” (H. Kissinger). Kellogg acceptă însă ideea aderării Statelor Unite la un asemenea tratat, realizând că acesta nu putea avea, de fapt, nicio consecință practică.
Aristide Briand a fost un conducător politic clasic al celei de-a III-a Republici. Începându-și cariera ca agitator de stânga, el a ajuns membrul permanent al cabinetelor franceze – ocazional ca prim-ministru, dar mult mai des ca ministru de externe (funcție în care a servit în paisprezece guverne). Briand a recunoscut încă din start că poziția de relativă superioritate a Franței vizavi de Germania începuse să se erodeze și a ajuns la concluzia că împăcarea cu Germania era cea mai bună soluție pentru securitatea Franței pe termen lung.[…] Briand a înțeles că, dacă Franța nu urmărea reconcilierea, aceasta tot avea să fie realizată până la urmă prin presiunile anglo-saxone și prin forța crescândă a Germaniei.(Henry Kissinger, în Diplomația)
Kellogg duce ideea lui Aristide Briand mai departe, propunând ca tratatul să nu fie unul bilateral, între Statele Unite și Franța, ci unul internațional, la care să poată adera orice stat. Americanii se temeau de ideea unui tratat bilateral;acesta putea fi interpretat ca o alianță ce ar fi obligat Statele Unite să intervină în ajutorul Franței. De aceea, Kellogg propune un tratat deschis. Ulterior, atât americanii, cât și francezii au făcut modificări planului inițial, impunând câteva condiții care, de fapt, îngrădeau și mai mult aplicabilitatea Pactului. Spre exemplu, a fost impusă condiția ca pactul să excludă războiul defensiv, pentru autoapărare, și să nu afecteze obligațiile anterioare ale unui stat rezultate din statutul de membru al Ligii Națiunilor sau din acordurile de la Locarno.
Ideea tratatului a fost foarte primită la nivel internațional
După ororile Primului Război Mondial, toată lumea a fost atrasă de ideea condamnării războiului ca fiind ilegal. În plus, pentru că tratatul specifica în mod clar că se referea doar la războaiele de agresiune (deci nu și la cele defensive), multe state au acceptat aderarea fără nicio problemă.
Președintele Coolidge declara, în 1928, că „Respectarea acestui legământ promite mai mult pentru pacea lumii decât oricare alt acord negociat vreodată între națiuni.”Și totuși, americanii au refuzat ferm să accepte orice formă de punere propriu-zis în aplicare a pactului sau orice formă de sancțiune care ar fi putut să le îngrădească libertatea de acțiune.
1964 - Celebra trupă The Beatles a început primul turneu în SUA.
1971 - Elveția a acordat dreptul de vot femeilor.
1979 - Criminal nazist Josef Mengele, „Îngerul Morții” de la Auschwitz, a murit înecat, în Brazilia (n. 1911).
1992 - A fost semnat Tratatul de la Maastricht, în baza căruia s-a constituit Uniunea Europeană.
Foto sus: Ministrul de externe francez Aristide Briand (foto: Wikimedia Commons)