Calendar 4 aprilie: 1944 - Aproape 3.000 de bucureșteni au fost uciși în primul bombardament masiv al aviației anglo-americane asupra Bucureștiului
186 - S-a născut împăratul roman Caracalla (d. 217)
1081 - Alexios I Comnenul a devenit împărat al Bizanțului. E a întemeiat dinastia Comnenilor, ai cărei reprezentanți vor conduce Imperiul Bizantin mai bine de un secol.
1459 - Ștefan cel Mare a semnat un tratat de pace cu Polonia. Documentul prevedea încetarea stării de război între Moldova și Polonia, îndepărtarea lui Petru Aron de la hotarele Moldovei și recunoașterea suzeranității polone de către Ștefan.
1581 - Navigatorul englez Francis Drake a fost înnobilat de regina Elisabeta I a Angliei, după încheierea călătoriei în jurul lumii.
1850 - Domnitorul Grigore Alexandru Ghica a înființat Corpul Jandarmilor.
1932 - S-a născut regizorul rus Andrei Tarkovsky (d. 1986).
1929 - A murit inginerul german Carl Benz, inventatorul automobilului (n. 1844).
Atacul de la 4 aprilie a fost executat cu 313 bombardiere escortate de 119 avioane de vânătoare . Obiectivul misiunii a fost „the marshalling yards at Bucharest, Romania”, adică atacul asupra complexului de căi ferate Gara de Nord.
Bombardamentul a picat cum nu se poate mai prost, la două ore după un exercițiu de verificare a măsurilor de apărare pasivă, exercițiu dintr-o nesfârșită serie, în care bucureștenii erau obligați să lase ceea ce făceau și să se ascundă la cel mai apropiat adăpost antiaerian. Dacă la ora 11:00, ora exercițiului, cetățenii s-au adăpostit conform instrucțiunilor, la ora 13:30, ora când primele bombardiere au apărut deasupra Bucureștiului, oamenii au ignorat complet sirenele, sătui de atâtea exerciții.
Cu străzile pline de oameni, primele bombe au făcut multe victime. Mai mult decât atât, câteva bombe au căzut direct peste adăposturile atelierelor CFR, iar acestea, construite de mântuială, au cedat, ucigându-i pe toți cei dinăuntru.
Atacatorii au contabilizat ca obiective distruse 1.000 de vagoane, o gară, un depou de locomotive, un triaj, o uzină de producere a curentului, rezervoare de combustibil şi câteva clădiri industriale.
Evaluând greşit fotografiile bombardamentului, Ira Eaker – comandantul suprem al forțelor aeriene aliate din Mediterana – i-a mărturisit îngrozit lui Hap Arnold, comandantul suprem al forțelor aeriene ale SUA:„Atacul nostru a fost sângeros. Am ucis aproape 12.000 de oameni, 6.000 dintre ei fiind refugiați aflați în trenuri, iar ceilalți 6.000 fiind locuitori din jurul căilor ferate”.
Totalul oficial al bombardamentului a fost totuși de „doar” 2.942 de morţi şi 2.416 răniţi.
Pe lângă atelierele CFR, distruse aproape integral, a fost afectat complet pentru câteva zile transportul urban. Oamenii nu au mai putut ajunge la muncă decât pe jos, fiecare muncitor care locuia în afara orașului fiind nevoit să parcurgă pe jos chiar și 10-12 km zilnic.
A fost atinsă centrala electrică Grozăvești, fapt ce a dus, pe lângă imobilizarea tramvaielor, la oprirea uzinelor ce funcționau aprovizionându-se cu curent din numita uzină electrică. Au dispărut imediat produsele alimentare care erau transportate în oraș:pâinea, laptele, legumele și fructele.
Ca și cum nu era de ajuns, a fost lovită o conductă principală ce aducea apa potabilă în centrul Capitalei, sinistrând astfel restaurante și frizerii, hoteluri și brutării. Teatrele și-au întrerupt complet activitatea, nereluând-o decât o lună după ultimul bombardament.
Totuși, primăriile de sectoare au rechiziționat câte căruțe au putut și au permis astfel locuitorilor – în măsura posibilităților – să-și evacueze familiile. Au fost emise bilete de evacuare prin care țăranii din comunele aflate la 10-20 km de București să primească în gazdă familiile bucureștene, mai precis femeile casnice și copiii. Cei de vârstă școlară au intrat fără să vrea în cea mai mare vacanță din viața lor, care a ținut din aprilie și până în octombrie. Mulți puști le-au mulțumit în secret americanilor pentru bombardamentele aducătoare de vacanță.
Au rămas în oraș muncitorii și evreii, aceștia din urmă neavând voie să părăsească orașul sub nicio formă, în afara cazului în care erau escortați la muncile agricole din parcelele exterioare Capitalei.
Imediat cum bombardamentul s-a terminat, „curiozitatea lipsită de discernământ și specifică mulțimilor în atari situații” i-a făcut pe cetățenii teferi, ca după ce s-au asigurat că familiile lor sunt în siguranță, să „pornească în mare număr spre cartierele mai greu atinse de bombardament […], unde au rămas ore întregi privind dezastrele cauzate de atacul aerian”.
Scene tragicomice în Bucureşti
Zile întregi după bombardament, populația a rămas în stare de șoc, fiecare dintre supraviețuitori povestind celorlalți ce făcea și unde era în momentul atacului. Analizând „la cald” sparea de spirit a populației, SSI – Serviciul Special de Informații – raportează că „muncitorii din diferite fabrici din cartierul Filaret-Rahovei-Viilor au început să murmure. Ei spun că în cazul când un nou bombardament se va abate asupra Capitalei, îndoliind nou familii, nu vor fi excluse unele mişcări de stradă”. Un alt zvon detectat de SSI spune că s-a lansat înadins un zvon, anume acela că s-ar duce tratative pentru declararea Bucureştiului ca oraş deschis, „pentru a domoli populaţia, care trăieşte sub impresia bombardamentului”. Evident, se pune şi degetul pe rană:„germanii sunt de vină pentru toată nenorocirea din ziua de 4 aprilie 1944, întrucât datorită prezenţei lor în capitală au fost bombardaţi” .
Deși există riscul unei transgresiuni prea bruște de la planul general la cel particular, merită să amintim aici o poveste arhetipală, cu mare putere de evocare, care s-a păstrat – aidoma multora – prin viu grai.
În strada Ion Maiorescu, la nr. 61, configurația caselor este identică cu cea din 1944. Casele, curtea interioară, chiar și poarta de fier au rămas încă în picioare. Atunci, în aprilie 1944, locatarii imobilelor, aidoma tuturor bucureștenilor, au fost obligați să își sape propriul adăpost antiaerian. Spre distracția continuă a copiilor, a fost săpat un „L” cu laturile de aproximativ 2 metri, adânc de 1 metru și jumătate, peste care au fost puse niște lemne, cutii de lemn și crengi, astfel încât se putea vedea cerul printre crăpături. Când s-a dat alarma, doamna Lucreția Dobrovicescu, mamă a 3 copii, a fugit, așa cum era regula, să se ascundă în adăpost. Adăpostul a devenit imediat neîncăpător și pentru ceilalți vecini, așa că doamna Dobrovicescu și-a trimis fetele în casă, gândind că sub masă și sub pat sunt două locuri de adăpost poate chiar mai sigure. Mișu Dobrovicescu, băiatul cel mic, strâns puternic în brațe de către mama sa, privea bucuros cerul pe care, în câteva minute, au apărut păsările uruitoare.
Câteva bombe au căzut pe Piața Obor, într-un zgomot infernal. Știm astăzi că acele bombe erau destinate Gării de Nord și au ajuns în Piața Obor doar din cauza unei erori de ochire a unui bombardier american. Exploziile au zguduit pământul și i-au speriat pe oameni în așa hal, încât aceștia și-au pierdut logica. Doamna Fany Sarchizian, care stătuse ascunsă în casă, a țâșnit afară și a îngenuncheat în fața cuștii câinelui, băgându-și capul înăuntru și acoperindu-și posteriorul cu poșeta. Domnul Grigore Ionescu a ieșit și el din casă și și-a acoperit capul cu o copaie de lemn. Și-a strigat soția până când aceasta i s-a alăturat, apoi au stat așa, în picioare, acoperiți cu neobișnuita protecție de lemn, așteptând restul de bombe.
Minute bune în șir (alte bombe nu au mai căzut în zonă), doamna Sarchizian și soții Lidia și Grigore Ionescu au încremenit în bizara lor poziție, cu capetele ascunse în copaie, respectiv în cușca câinelui, spre amuzamentul etern al celor trei copii ai Lucreției Dobrovicescu, care povestesc și acum, cui vrea să asculte, această istorie tragicomică.
Aidoma lor, mulți oameni au fost psihic neajutorați în fața grozăviei exploziilor. Mulți au început să sărute pământul, să repete la nesfârșit rugăciuni sau să alerge bezmetici. Niciunul n-a uitat groaza bombelor care explodau De la Tokio și până la Leningrad, sau de la Berlin la Londra, povestea fiecărui supraviețuitor al unui bombardament are aproape aceleași ingrediente: neputință, frustrare, revoltă, furie și resemnare.
1949 - Douăsprezece națiuni (Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Luxemburg, Norvegia, Islanda, Canada și Portugalia) au semnat semnează Tratatul Nord Atlantic, creând NATO.
1953 - A murit Carol al II-lea, al treilea rege al României (n. 1893).
1968 - Martin Luther King Jr. a fost asasinat de într-un un motel din orașul Memphis, statul american Tennessee.