Calendar 27 ianuarie: 1945 - Armata Roșie a eliberat lagărele de concentrare de la Auschwitz şi Birkenau

📁 Calendar
Autor: Redacția

98 - Marcus Ulpius Traianus a urcat pe tronul Imperiului Roman, după moartea lui Nerva. În timpul domniei lui Traian, Imperiul Roman a atins cea mai mare extindere teritorială.

1595 - A murit exploratorul englez Sir Francis Drake (n. circa 1540). 

1756 - S-a născut compozitorul austriac Wolfgang Amadeus Mozart (d. 1791).


1832 - S-a născut scriitorul Lewis Carroll (Charles Lutwidge Dodgson), autorul cărţii „Alice în Ţara Minunilor” (d. 1898).

1841 - S-a născut avocatul și ziaristul Alexandru Candiano-Popescu (d. 1901).

1861 - S-a născut mareşalul Constantin Prezan (d. 1943). 

1880 - Lui Thomas Edison i-a fost acordat brevetul de invenţie pentru sursa sa de iluminare incandescentă. 

1901 - A murit compozitorul italian Giuseppe Verdi (n. 1813).


1936 - S-a născut actorul Florin Piersic

1944 - Blocada Leningradului, începută la 8 septembrie 1941, a fost lichidată definitiv.

1945 - Armata Roșie a eliberat lagărele de concentrare naziste de la Auschwitz şi Birkenau.

În suburbiile oraşului polonez Oświęcim, germanii au construit cel mai mare centru de ucidere în masă. În cinci ani, în complexul de lagăre de concentrare de la Auschwitz au murit un milion de oameni – evrei, ţigani, polonezi, ruşi etc. – fără ca nimeni să poată face nimic. Lagărul de Concentrare de la Auschwitz a fost eliberat în 1945 de către trupele sovietice. Evacuarea lagărului de către germani a început la jumătatea lunii ianuarie, în 1945, dar Armata Roşie a deschis porţile lagărului abia pe 27 ianuarie. 

Pe parcursul celor cinci ani de existenţă, modul de operare al lagărului s-a schimbat mult:de la un lagăr al cărui raison d’être era izolarea elementelor sociale considerate inamice de către regimul nazist – aşa cum se decisese la început, în 1940, fără să fie, de fapt, implementat – la un lagăr de concentrare, un spaţiu unde prizonierii erau anihilaţi treptat şi cu toate ustensilele la îndemână (înfometare, muncă silnică, boli etc.), şi, în final, la un nou tip de lagăr, un centru de exterminare imediată după modelul oferit de Treblinka sau Bełżec. Aşadar, istoria, conform acestor etape, poate fi împărţită astfel: de la fondare, din 1940, până în primele luni ale lui 1942, Auschwitz a funcţionat exclusiv ca un lagăr de concentrare, unde numai munca te elibera – conform dictonului macabru ce străjuia intrarea în lagăr –, iar din 1942 până în octombrie 1944, lagărul a continuat să fie unul de concentrare, dar, simultan, funcţiona şi ca cel mai mare centru pentru uciderea în masă a evreilor, polonezilor sau ţiganilor aduşi aici.

După închiderea camerelor de gazare în octombrie 1944, în ultimele două luni de funcţionare, în contextul situaţiei critice în care se afla cel de-al Treilea Reich şi al ofensivei sovietice, lagărul a intrat în ultima fază, cea a lichidării, care a culminat cu evacuarea prizonierilor.

Birkenau era cel mai mare dintre lagărele care compuneau complexul de la Auschwitz. A operat timp de trei ani, având mai multe funcţii. Construcţia sa a început în octombrie 1941 şi s-a dorit a fi un lagăr pentru 125.000 de prizonieri de război. S-a deschis în martie 1942, ca o aripă a lagărului de la Auschwitz, dar a funcţionat, concomitent, şi ca un centru de exterminare a evreilor. În faza finală, din 1944, a devenit şi locul unde prizonerii erau concentraţi înainte de a fi trimişi la muncă în industria germană.

Aproximativ 90% dintre victimele Lagărului de Concentrare de la Auschwitz au murit la Birkenau. Iar nouă din zece erau evrei. De asemenea, şi peste 70.000 de polonezi şi-au găsit sfârşitul la Birkenau.

La sfârşitul lui 1944, parte a eforturilor de a şterge evidenţele crimelor comise la Auschwitz, au fost distruse şi gropile pline cu cenuşă umană. A fost intensificat şi ritmul distrugerii registrelor care nu mai erau necesare, inclusiv liste şi fişe ale prizonierilor. În ultimele luni de funcţionare a Lagărului de Concentrare de la Auschwitz, germanii au expediat cantităţi mari de materiale de construcţii şi obiecte colectate de la victimele exterminării în masă. La mijlocul lui ianuarie 1945, la puţin timp după ofensiva armatei ruse pe Vistula-Oder, germanii au început evacuarea finală cu scopul lichidării lagărului.

Între 17 şi 21 ianuarie, germanii au mutat de la Auschwitz aproximativ 56.000 de prizonieri. Coloanele imense au marşat spre vest, în Silezia Superioară şi Inferioară. Oamenii evacuaţi trebuiau să fie sănătoşi, pentru a fi suficient de puternici să reziste marşurilor care puteau ajunge la sute de kilometri. Dar în realitate, chiar şi prizonierii bolnavi şi slăbiţi s-au oferit voluntar, gândindu-se că germanii îi vor ucide pe aceia rămaşi în urmă. Totuşi, pe drum, gărzile SS i-au împuşcat atât pe aceia care au încercat să evadeze din convoi, cât şi pe cei care erau fizic prea obosiţi pentru a ţine pasul. După război, aceste marşuri au devenit cunoscute ca Marşurile Morţii.

Pe 27 ianurie 1945, soldaţii Armatei a 60-a a Primului Front Ucrainean au deschis porţile Lagărului de Concentrare de la Auschwitz. Prizonerii i-au întâmpinat ca pe nişte adevăraţi eliberatori. Într-un paradox al istoriei, soldaţii care reprezentau oficial sistemul totalitar stalinist au redat libertatea prizonierilor sistemului totalitar nazist. Armata Roşie a obţinut informaţii detaliate despre Auschwitz abia după eliberarea Cracoviei, aşa că nu a putut ajunge la Auschwitz mai devreme de 27 ianuarie.

În Auschwitz I, Birkenau şi Monowitz aşteptau eliberarea aproximativ 7.000 de deţinuţi. Alţi 500 de prizonieri au fost eliberaţi ulterior din taberele Lagărului. Peste 230 de soldaţi sovietici, inclusiv comandantul Regimentului 472, Col. Simen Lvovich Besprozvanny, au murit în luptă încercând să elibereze Auschwitz I, Birkenau, Monowitz, precum şi oraşul Oświęcim.

În lagăr, soldaţii au găsit numeroase urme ale crimelor comise:mai întâi, 600 de cadavre ale prizonierilor împuşcaţi în timp ce ofiţerii SS se retrăgeau sau care decedaseră din cauza bolilor. Câţiva soldaţi au suprins primele imagini ale lagărului eliberat pe film, documentarul cu titlul „Cronica Eliberării Lagărului” putând fi vizionat în cadrul Muzeului de la Auschwitz-Birkenau.

Prizonierii găsiţi în viaţă au primit ajutor atât de la soldaţii şi medicii sovietici, dar şi de la locuitorii oraşului Oświęcim şi ai localităţilor învecinate. Apoi au sosit şi alţi voluntari, majoritatea de la Crucea Roşie din Polonia. Prizonierii care erau într-o condiţie fizică relativ bună au părăsit Auschwitz imediat după sosirea armatei sovietice. Dar majoritatea celor internaţi în spital au fost nevoiţi să aştepte trei sau patru luni până să fie capabili să plece acasă.

1973 - A fost încheiat Acordul de Pace de la Paris, care marchează încheierea războiului din Vietnam.

1983 - A murit actorul francez Louis de Funès (n. 1914).

2010 - A murit Jerome David Salinger, autorul romanului „De veghe în lanul de secară”.

Mai multe