Calendar 13 iunie: 1944 - Germania nazistă a lansat primul atac cu rachete V-1 împotriva Angliei

1525 - Martin Luther s-a căsătorit cu Katharina von Bora, sfidând interdicția Bisericii Catolice, care nu permite căsătoria preoților și călugărițelor.

1720 - Pacea de la Frederiksborg; Danemarca a luat în stăpânire întreg ținutul Schleswig-Holstein.

1732 - S-a născut Martha Washington, cea dintâi „Primă doamnă” a Statelor Unite ale Americii (d. 1802).

1865 - S-a născut poetul irlandez William Butler Yeats, laureat al Premiului Nobel (d. 1939).

1917 - Cel mai devastator atac aerian german asupra Londrei din timpul Primului Război Mondial - 162 de morți, inclusiv 46 de copii, și 432 de răniți.

1941 - Peste 31.000 locuitori din Basarabia și Bucovina de Nord au fost deportați în Siberia, în noaptea de 12 spre 13 iunie.

1944 - Germania nazistă a lansat primul atac cu rachete V-1 împotriva Angliei. Poreclită „bomba zburătoare”, această armă a fost prima rachetă ghidată folosită în război, anticipând rachetele de croazieră moderne. În acest prim atac, numai 4 din cele 11 „bombe zburătoare” și-au atins ținta.

Iniţiala „V” provine de la cuvântul german Vergeltungswaffe, care înseamnă „armă de contraatac”. V-1 era, de fapt, o bombă zburătoare, lansată dintr-un dispozitiv special şi controlată de la distanţă printr-un sistem de tip pilot-automat, dotat cu 3 giroscoape. Propulsia era asigurată de un motor cu reacţie alimentat cu benzină. Bomba zburătoare avea lungimea de 8, 4 m, era dotată cu două aripi, a căror deschidere măsura 5, 4 m şi cântărea 2.160 kg, din care 600 kg de explozibil – tolit (exploziv format de un derivat azotat al toluenului-n.n.) şi azotat de amoniu –, şi 700 de litri de combustibil. V-1 putea atinge viteza maximă de 580km/h şi putea să se ridice la o altitudine de 600-1000 m (maximum 3000 m). În schimb, V-2 era o rachetă balistică, cu rază lungă de acţiune, alimentată cu combustibil lichid. Creatorul acesteia a fost Wernher von Braun, părintele tehnologiei germane de rachete. 

Oamenii de ştiinţă germani au încercat să construiască acest tip de proiectil încă din anii ’20 ai secolului al XX-lea. Erau implicaţi în această operaţiune profesorul Hermann Oberth (născut în Transilvania, la Sibiu – n.n.), Rudolf Nebel, Klaus Riedel şi mulţi alţii, inclusiv Wernher von Braun. La Reinickendorf şi Kummersdorf au fost create poligoane de încercare pentru aceste rachete, iar în 1930 a fost lansat un prototip de rachetă;un an mai târziu au construit un motor pe bază de combustibil lichid. 

În mod firesc, invenţiile au atras atenţia armatei şi tot atunci a început şi cariera rapidă a lui von Braun. Comandant al Secţiei Balistice a Armatei de Uscat, locotenent-colonelul inginer Karl Emil Becker a primit de la superiorii săi sarcina de a organiza grupul de cercetători ştiinţifici care trebuiau să desfăşoare, în folosul armatei, mai multe teste pe rachete alimentate cu combustibil lichid. Becker îl cunoştea pe Wernher von Braun, care fusese bun prieten cu tatăl său, Magnus. I-a propus acestuia colaborarea şi von Braun a acceptat fără nicio ezitare. Trebuie menţionat însă că, plecând de lângă foştii colaboratori, von Braun a luat cu sine ideile şi invenţiile acestora de până atunci! 

În 1933, von Braun a construit o rachetă numită A-1 (Aggregate-1);era relativ mică şi a fost folosită doar pentru teste la sol. Următorul model, A-2, s-a ridicat în aer (forţa de tracţiune a motorului era de 300kG). Aceste succese au adus fonduri, folosite pentru construirea următorului prototip, A-3 (7, 5 m lungime, diametru 75 cm, forţa de tracţiune a motorului de 1500 kG). Când înarmarea Germaniei era în plină desfăşurare, protectorul de până atunci al lui von Braun s-a străduit ca acestuia să nu-i lipsească fondurile pentru cercetare. Avansarea lui Becker la gradul de general-locotenent în Ministerul de Război i-a uşurat, fără îndoială, obţinerea acestora. El a reuşit, de asemenea, să cointereseze factorii de decizie în cercetarea pentru rachete, între alţii pe comandantul-şef al Armatei de Uscat, Werner von Fritsch, şi pe şeful Secţiei de experimente din cadrul Ministerului Aviaţiei, Wolfram Freiherr von Richtofen, văr al celebrului „Baron roşu”, asul aviaţiei germane din Primul Război Mondial. 

Graţie lor şi banilor statului, în 1936 a început construcţia centrului de la Peenemünde, despre care istoricul David Irving spunea că reprezenta atunci cea mai modernă staţie experimentală la nivel mondial. Acţiunea a fost ţinută în secret – şi tocmai de aceea a fost ales Peenemünde: localitatea se află pe insula Uznam, în complexul lagunar Szczecin, într-o zonă destul de izolată.

1990 - Începutul „mineriadei din 13-15 iunie 1990” - represiunea violentă a ceea ce s-a numit „Fenomenul Piața Universității”.