Vechii europeni aveau pielea închisă şi ochii albaştri

Cam aşa arătau vânătorii de odinioară, ne arată un nou studiu genetic. Analizele efectuate pe rămăşiţele oamenilor care au trăit cu 7000 de ani în urmă în zona Spaniei relevă că genele răspunzătoare pentru culoarea deschisă a pielii sunt de dată mult mai recentă decât s-a crezut iniţial.

Rezultatele cercetării, pe care le găsim şi în revista Nature, subliniază faptul că modificările pigmentului pielii nu au fost cauzate doar de necesitatea adaptării la condiţiile luminoase din Europa, ci şi de modificările din dietă, survenite după “revoluţia” în agricultură, ne spune C. Lalueza-Fox, paleogenetician la Universitatea Pompeu Fabra din Spania.

Mulţi cercetători au crezut că pielea s-a deschis la culoare în urmă cu 40.000 de ani, curând după ce oamenii au părăsit Africa şi au venit la latitudinile mai mari din Europa. Dar noile date despre vănătorii-culegători indică o dată mult mai recentă şi că oamenii au mai stat ceva vreme cu pigmentarea iniţială. Se presupunea că deschiderea pielii corespundea condiţiilor de la latitudinile superioare, pentru a sintetiza vitamina D acolo unde razele UV sunt mai slabe decât la tropice, adaugă Lalueza-Fox. Se credea că pielea mai închisă previne absorbţia razelor UV. Dar noile cercetări arată că latitudinea nu a fost singura care a jucat un rol.

În 2006 s-au descoperit nişte schelete în peştera La Braa-Arintero, în munţii Cantabrici, în vârstă de aproximatix 7000 de ani şi fără urme de vătămare. Odată cu evoluţia tehnologiei, s-a putut extrage ADN dintr-un molar, iar analiza sa a indicat prezenţa mutaţiei genetice pentru ochi albaştri, dar nu şi pe cea pentru pielea mai deschisă. ADN-ul era mai apropiat de cel al europenilor din nord decât de cel al sudicilor. Poate fi o explicaţie şi pentru frecvenţa mai mare a ochilor albaştri în rândul populaţiei scandinave. Se crede că circumstanţele vitrege din nord ar fi întârziat apariţia agriculturii, deci scandinavii ar păstra mai multe urme genetice ale vănători-culegătorilor, incluzând mutaţia aceasta.

Cercetarea atrage atenţia si că, în marea parte a evoluţiei lor istorice, europenii nu se asemănau chiar aşa bine cu ceea ce azi denumim tipul ‘caucazian’. În schimb, ceea ce pare probabil este că modificările din dietă survenite odată cu “revoluţia” neolitică, tranziţia la producţia de hrană, ar fi contribuit la schimbarea culorii pielii. Dieta bogată în cereale a populaţiilor din neolitic nu cuprindea un aport mare de vitamina D, prin urmare vitamina trebuia sintetizată de la soare, ceea ce ar fi condus la dispariţia pigmentului închis.

sursa:LiveScience