Vârfuri de săgeți vechi de 80.000 de ani descoperite în Uzbekistan! Pot fi chiar cele mai vechi din lume

Arheologii din nord-estul Uzbekistanului au scos la iveală, în adăpostul de stâncă Obi-Rakhmat, ceea ce ar putea fi cele mai vechi vârfuri de săgeți din lume. Micile unelte triunghiulare, numite „micropuncte”, datează de aproximativ 80.000 de ani și, potrivit unui studiu publicat în PLOS One, au fost cel mai probabil folosite ca vârfuri pentru săgeți. Dacă această ipoteză se confirmă, istoria arcului și a săgeții ar fi împinsă cu circa 6.000 de ani mai devreme decât exemplele de aproximativ 74.000 de ani descoperite anterior în Etiopia.

Inițial, punctele au fost trecute cu vederea, deoarece erau de obicei fracturate. Analize recente au arătat însă că erau prea înguste pentru a fi utilizate ca cuțite sau sulițe, dar se potriveau perfect pe cozi subțiri. În plus, modelele de rupere sunt specifice impactului la viteză mare. Cercetătorii susțin că acest tip de deteriorare se explică cel mai bine prin utilizarea lor drept vârfuri de săgeți.

Descoperirea ridică și întrebarea cine le-a confecționat. În acea perioadă, neandertalienii locuiau în Asia Centrală. Deși până acum nu au fost descoperite vârfuri de săgeți asociate cu ei, unelte similare apar în contexte mai târzii ale lui Homo sapiens. Unii specialiști sugerează, așadar, că punctele ar fi fost realizate de oameni moderni timpurii, dar originea neandertaliană nu poate fi exclusă.

În 2003, arheologii au găsit fragmente de craniu și dinți aparținând unui copil cu trăsături parțial neandertaliene, dar și cu caracteristici de Homo sapiens. Această descoperire a alimentat ipoteza existenței unor hibrizi sau, mai probabil, a unei zone de contact între diferite grupuri umane.

Stilul micropunctelor oferă, la rândul său, indicii. În loc să fie construite pentru a rezista unui impact puternic, acestea par concepute pentru a străpunge prada și a permite săgeții să pătrundă – o tehnică întâlnită mai târziu la metodele de vânătoare ale oamenilor moderni. Același tip de vârfuri a fost găsit în Franța, la Grotte Mandrin, unde Homo sapiens timpurii foloseau arcuri pentru vânătoare în urmă cu circa 54.000 de ani.

Descoperirile din Uzbekistan scot în evidență complexitatea răspândirii umane în Eurasia. Regiunea se află pe rutele de migrație din Africa, unde contactele dintre neandertalieni, oamenii moderni și, posibil, denisovanii au facilitat schimburi genetice și culturale.

Cercetătorii implicați în studiu notează că încă mai sunt multe de explorat. Ei plănuiesc să investigheze situri mai vechi din Asia Centrală și să caute conexiuni cu comunitățile din Levant, unde oamenii moderni timpurii erau deja prezenți la începutul expansiunii lor eurasiatice. Dovezi directe – cum ar fi săgeți găsite înfipte în prada de vânătoare – ar constitui cel mai solid argument pentru utilizarea lor.

Deocamdată însă, uneltele vechi de 80.000 de ani de la Obi-Rakhmat arată că istoria tehnologiei proiectilelor – și a oamenilor care le-au creat – este mai veche și mai complexă decât se credea până acum.