Un zid și o prăbușire istorică, în „Historia” de noiembrie

Noiembrie 1989. Primul pas care a însemnat în mod concret căderea întregului regim comunist din spatele barierei: căderea Zidului Berlinului. Despre momentele în care istoria își arată fața luminoasă citiți în Dosarul de luna aceasta. Revista este disponibilă la toate punctele de vânzare a presei și online, pe platforma paydemic.

„În noaptea de 12 spre 13 august 1961, locuitorii uluiţi ai Berlinului s-au trezit faţă-n faţă cu o serie de baricade ce lăsau să se înţeleagă că autorităţile din Berlinul de Est aveau de gând să reacţioneze la trecerile de frontieră tot mai numeroase. Dar probabil puţini credeau că, în curând, aveau să vadă în faţa lor un zid. Și mai greu de crezut că și-a închipuit cineva atunci că această construcţie absurdă va deveni un simbol al Războiului Rece – poate cel mai important dintre ele”, scrie Manuel Stănescu.

Zidul Berlinului (Berliner Mauer) a reprezentat o barieră fizică și ideologică ce a separat nu numai Berlinul de Est de cel de Vest, dar și Germania și Europa timp de 28 de ani, între august 1961 și noiembrie 1989. 

La 18 octombrie 1989, liderul est-german Erich Honecker a demisionat după 17 ani în fruntea regimului și a fost în-ocuit de Egon Krenz după câteva zile. Honecker prezisese, cu câteva luni înainte, că zidul va mai rezista încă o sută de ani. „Între 20 octombrie și 4 noiembrie, circa 1,4 milioane de persoane au participat la 210 demonstraţii separate din toată ţara, conform estimărilor precise elaborate de ofiţerii STASI. Krenz promisese să relaxeze restricţiile de călătorie, însă autorităţile se temeau că se va produce un exod masiv al populaţiei, care va ameninţa chiar existenţa RDG,”  subliniază Carol Sabin Florea.

Istoria Germaniei și chiar a Europei ar fi putut să arate altfel astăzi, dacă la mijloc n-ar fi stat o eroare „nefericită“, paradoxal, din partea autorităţilor comuniste din RDG. În cadrul unei conferinţe de presă, Krenz i-a cerut purtătorului de cuvânt al partidului, Günter Schabowski, să anunţe noile reglementări. Când a fost întrebat de ziariștii surprinși când vor intra aceste noi reglementări în vigoare, după ce a răsfoit rapid documentul, Schabowski a replicat emoţionat: „Imediat! Fără întârziere!“ Numai că pe ultima pagină era specificat că noile dispoziţii urmau să intre în vigoare a doua zi, pe 10 noiembrie, după deschiderea birourilor de pașapoarte. 

Ce a urmat după acest anunț? Aflați din Dosarul de noiembrie. 

Povestea Castrului de la Drobeta 

Pentru pasionaţii de istorie, arheologie și strategie militară, Ruta Castrelor Romane din cadrul programului de turism cultural România Atractivă este o călătorie revelatoare a gloriei, forţei și vulnerabilităţii celei mai mari puteri imperiale a Antichităţii. Pentru toţi ceilalţi, este o descoperire veridică a strămoșilor.

Castrul roman de la Drobeta a fost construit în aceeași perioadă cu Podul lui Traian, având rolul de a proteja această importantă arteră de transport și de a apăra graniţele Imperiului Roman. Una dintre particularităţile notabile ale castrului de la Drobeta o reprezintă locaţia porţii principale „porta praetoria“, situată pe latura de sud, spre Dunăre, contrar normelor arhitecturii militare romane, unde aceasta era, de obicei, orientată spre inamic. Acest aspect sugerează o misiune specifică a garnizoanei locale – protejarea podului. 

Mai multe despre acest inedit traseu turistic – în articolul scris de Ciprian Plăiașu.

Viața neștiută a lui Samuel von Brukenthal 

Probabil asociaţi numele său cu funcţia de guvernator al Transilvaniei (1777-1787) și cu cea de fondator al celui mai vechi muzeu din România (deschis în 1817), actualul Muzeu Naţional Brukenthal din Sibiu. 

Dar știaţi că von Brukenthal a devenit francmason la 21 de ani, la Viena, și că întreaga sa activitate a fost ghidată de idealurile acestui ordin? Nu există certitudini legate de relaţiile sale cu francmasoneria după revenirea în Transilvania, dar avem câteva ipoteze care așteaptă să fie descoperite în paginile scrise de Prof. Dr. Gheorghe Bichicean.

Cum a devenit cea mai temută închisoare simbol al activismului nativilor americani? 

La finalul revistei vă invităm într-o nouă călătorie în istorie, într-un loc emblematic, adesea surprins de presă și de cinematografie ca un loc al infernului – Insula Alcatraz, situl istoric din Golful San Francisco, care a servit cândva drept una dintre cele mai infame închisori federale din Statele Unite.

„Astăzi, transformată într-un muzeu, Alcatraz oferă o privire asupra istoriei sale complexe, inclusiv utilizarea sa timpurie ca fort militar, rolul său ca penitenciar federal între 1934 și 1963 și importanţa sa în mișcarea nativilor americani.”

Prin explorarea exponatelor muzeului, a tururilor audio și a artefactelor istorice, această vizită dezvăluie că Alcatraz – subliniază Ciprian Plăiașu – este o fereastră către teme mai largi legate de izolare, pedeapsă, rezistenţă și mișcări sociale din istoria americană. 

***

Nu uitați să vă inspirați din recomandările noastre de filme, cărți și expoziții, care merită descoperite luna aceasta.

Lectură cu plăcere!