Un tun de 112 kilograme, cu influențe europene, descoperit pe Marele Zid Chinezesc

O porțiune izolată a Marelui Zid Chinezesc, situată la nord de Beijing, a revenit recent în atenția cercetătorilor. Lucrările de restaurare au readus la lumină urme consistente de viață militară și de conflict, conturând imaginea unei frontiere care nu a fost doar linie defensivă, ci și spațiu locuit, organizat și adaptat unui relief extrem de dificil.

În sectorul Jiankou, săpăturile arheologice au deschis o perspectivă directă asupra epocii Ming, dezvăluind modul în care funcționa un vast sistem defensiv desfășurat pe creste montane și văi abrupte. Descoperirile oferă indicii despre circulația bunurilor și a ideilor de-a lungul unei granițe strategice, dar și despre realitatea cotidiană a soldaților care o păzeau.

Cea mai impresionantă piesă provine dintr-un turn de veghe: un tun masiv din fier, cântărind aproximativ 112 kilograme, atribuit perioadei târzii a dinastiei Ming, între secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Prezența sa, alături de alte echipamente militare, indică faptul că turnul avea un rol defensiv major în sistemul de apărare regional.

O inscripție clară — „Anul 5 Chongzhen” — datează tunul în anul 1632, într-un moment în care presiunea exercitată asupra frontierelor imperiului era în creștere, iar nevoia de inovație tehnologică devenea tot mai evidentă. Forma și proporțiile țevii amintesc de artileria europeană contemporană, fapt care i-a determinat pe cercetători să ia în calcul transferuri de cunoștințe militare între China și Occident.

Această descoperire consolidează ipoteza potrivit căreia armata Ming nu doar adopta, ci și adapta tehnologii străine pentru a-și consolida apărarea într-un context geopolitic instabil. Totuși, viața de pe Zid nu se reducea la armament. Arheologii au excavat trei turnuri de veghe și segmentele de zid care le conectează, reconstituind un mic univers militar autosuficient.

Au fost identificate spații de depozitare, o sobă și un pat din cărămidă încălzit (kang), elemente esențiale pentru supraviețuirea în condiții de frig și izolare. Într-unul dintre turnuri a fost descoperit un monument din piatră datat 1573, care oferă un reper cronologic important pentru stabilirea etapelor de construcție ale acestui sector al zidului.

Resturile alimentare completează tabloul vieții cotidiene. Dieta soldaților era variată și includea animale domestice, vânat și plante cu posibile utilizări medicinale. Împreună, aceste vestigii recompun o existență definită de vigilență permanentă, improvizație și rezistență.

Zidul își dezvăluie secretele și prin materialele sale de construcție. Inscripțiile de pe cărămizi oferă informații despre organizarea muncii și despre standardele de producție din perioada Ming; unele includ chiar specificații de greutate, semn al unui control riguros al calității. Analizele mortarului indică un amestec de var bogat în magneziu și fibre vegetale, conceput pentru durabilitate și rezistență la intemperii. Pe una dintre cărămizi, un constructor anonim a lăsat un mesaj poetic despre anii de muncă istovitoare — o mărturie rară și profund umană, transmisă peste secole.

Dincolo de dimensiunea militară, cercetătorii au identificat 28 de artefacte din turcoaz, provenite din regiuni aflate la sute de kilometri distanță. Aceste obiecte sugerează existența unor rețele comerciale extinse, care conectau garnizoanele izolate cu restul lumii.

Astfel, imaginea Marelui Zid se transformă: nu mai apare doar ca o fortificație rigidă, ci ca un coridor viu, traversat de oameni, bunuri și idei. Descoperirile recente conturează un portret mai complex și mai nuanțat al acestui monument, iar arheologii anticipează că viitoarele săpături vor aduce noi detalii despre viața de zi cu zi și despre rolul multiplu pe care Marele Zid Chinezesc l-a avut de-a lungul secolelor.