Un schelet de 7000 de ani dezvăluie povestea unui grup de oameni necunoscut anterior

Descoperirea unor rămășițe osoase feminine care aparțin unui vânător-culegător de vârstă tânără, mort acum mai bine de 7.000 de ani pe insula indoneziană Sulawesi, dezvăluie povestea unui grup de oameni necunoscut anterior. Descendență umană distinctă care a fost descoperită nu a mai fost găsită niciodată în altă parte a lumii, conform CNN, care citează un studiu publicat săptămâna aceasta în revista științifică britanică Nature.

„Am descoperit primul ADN uman antic din regiunea insulară dintre Asia și Australia, cunoscut sub numele de “Wallacea”, care ne oferă o nouă perspectivă asupra diversității genetice și a istoriei populației primilor oameni moderni din această parte puțin înțeleasă a lumii”, a declarat Adam Brumm, coautor al studiului și profesor de arheologie la Centrul de cercetare australian pentru evoluția umană din cadrul Universității Griffith.

Potrivit cercetătorilor, primii oameni moderni au trecut prin Wallacea, în principal prin insulele indoneziene Sulawesi, Lombok și Flores, în timp ce traversau din Eurasia către continentul australian acum mai bine de 50.000 de ani. Cu toate acestea, ruta exactă sau modul în care au navigat este încă necunoscută.

„Probabil că au făcut acest lucru folosind un fel de ambarcațiuni relativ sofisticate, deoarece nu existau poduri terestre între insule, nici măcar în timpul vârfurilor glaciare din ultima eră glaciară, când nivelul global al mării erau cu până la 140 de metri mai mic decât este astăzi”, a punctat Brumm.

În urmă cu aproape 50 de mii de ani

Uneltele și picturile descoperite în peșterile de pe insulele indoneziene au sugerat că oamenii trăiau pe aceste insule în urmă cu 47.000 de ani în urmă. De asemenea, cercetătorii consideră că această descoperire este cu atât mai aparte cu cât scheletele străvechi se degradează de obicei rapid sub influenţa climatului tropical umed. „Se întâmplă foarte rar să fie găsite rămăşiţe de ADN uman străvechi la tropice, motiv pentru care aceasta este o descoperire deosebit de fericită”, a mai spus Adam Brumm.

Cercetătorii au descoperit în 2015 scheletul unei femei cu vârsta cuprinsă între 17 și 18 ani, într-o peșteră de pe insula Sulawesi. Rămășițele ei au fost îngropate în peșteră acum 7.200 de ani. În urma investigațiilor arheologice s-a constatat că aceasta făcea parte din cultura toaleană, care putea fi întâlnită doar în partea sud-vestică a orașului Sulawesi.

Analiza ADN a scheletului a condus la concluzia că tânăra făcea parte dintr-un grup de populaţie asociat aborigenilor australieni şi papuaşilor. Însă, genomul său este asociat, de asemenea, unei linii de hominizi care nu a fost identificat în altă parte a lumii.

„Toaleanii” este numele pe care arheologii l-au dat unei culturi de vânători-culegători preistorici care au trăit în câmpiile împădurite și munții din regiunea sudică a insulei Sulawesi, în urmă cu aproximativ 8.000 de ani.

Potrivit arheologilor, aceștia erau specializați în fabricarea uneltelor de piatră extrem de distincte, inclusiv vârfuri de săgeți minuscule, fin lucrate, cunoscute sub numele de „puncte Maros”, care nu se găseau nicăieri altundeva pe insulă sau în Indonezia.

Autoarea principală al studiului, Selina Carlhoff, a reușit să recupereze ADN-ul din osul petros, care se află la baza craniului uman. „A fost o provocare majoră, deoarece rămășițele fuseseră puternic degradate de climatul tropical”, a declarat Carlhoff, care mai este și doctorandă la Institutul Max Planck pentru Știința Istoriei Umane din orașul german Jena.

Secretele ascunse în ADN

ADN-ul tinerei a arătat că aceasta face parte din primul val de oameni moderni care au intrat în urmă cu aproape 50.000 de ani în grupul de insule indoneziene Wallacea ce cuprinde insulele indoneziene de la est de Borneo până la nordul Noii Guinee.

Tânăra a cărei rămășițe au fost descoperite împărtășește, de asemenea, aceeași genă cu un grup separat și distinct de populație din Asia, care probabil a sosit în Wallacea după colonizarea Australiei Mari, potrivit lui Brumm.

„Anterior, se credea că prima dată când oamenii cu gene asiatice au intrat în Wallacea a fost în urmă cu aproximativ 3.500 de ani, când fermierii australieni din neoliticul Taiwan au coborât prin Filipine și au ajuns până în Indonezia", a mai spus Adam Brumm.

Genomul recoltat din rămășițele tinerei a inclus și urma unui grup de oameni cunoscut drept „denisovanii". Denisovanul este o specie de hominid, ale cărui vestigii au fost descoperite în peștera Denisova din Munții Altai. Acesta este catalogat drept o rudă apropiată a omului de Neandertal și a dispărut în urmă cu 30.000 de ani. Până acum, singurele rămășițe care autentificau existența acestui grupă de oameni antic proveneau în mare parte din Siberia și Tibet.

„Faptul că genele lor se găsesc la vânătorii-culegători din Leang Panninge susține ipoteza noastră anterioară conform căreia denisovanii au ocupat o zonă geografică mult mai mare decât s-a înțeles anterior”, a spus coautorul studiului, Johannes Krause, profesor de genetică și arheologice la Institutul pentru Antropologie din Leipzig.

Cercetătorii au mai realizat un experiment și au comparat ADN-ul tinerei cu cel al altor vânători-culegători care au locuit la vest de Wallacea în aceeași perioadă de timp. A rezultat că ADN-ul celorlalți vânători-culegători nu conținea urme de ADN denisovan.

Nu se știe în mod exact ce s-a întâmplat cu cultura toaleană, însă această ultimă descoperire poate să ajute la o înțelegere mai bună a istoriei genetice antice a oamenilor din sud-estul Asiei.