Transhumanța, inclusă în patrimoniul imaterial UNESCO
Transhumanța a fost inclusă în patrimoniul imaterial UNESCO, ca urmare a solicitării depuse de mai multe state europene, printre care și România.
Anterior, în 2019, Grecia, Austria și Italia au reușit înscrierea în program a elementului „Transhumanța, strămutarea sezonieră a turmelor de-a lungul traseelor migratoare în zona mediteraneeană și în Alpi”, relatează Agerpres.
Comisia parlamentară pentru relația cu UNESCO transmite că înscrierea dosarului multinațional Transhumanța pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității reprezintă un pas crucial în eforturile de conservare a tradițiilor autentice pentru generațiile viitoare.
„Efortul nostru colectiv a adus această tradiție străveche în cadrul prestigioasei liste reprezentative a patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO. Această victorie nu este doar a noastră, ci este rezultatul unei colaborări remarcabile cu alte țări europene implicate în dosar și a eforturilor specialiștilor în protejarea și promovarea moștenirii culturale inestimabile a transhumanței. Includerea în UNESCO subliniază importanța și semnificația obiceiului transhumanței în contextul cultural al umanității și reprezintă un pas crucial în eforturile noastre de conservare a tradițiilor autentice pentru generațiile viitoare. Această nominalizare este o extensie a elementului «Transhumanța, strămutarea sezonieră a turmelor de-a lungul traseelor migratoare în zona mediteraneeană și în Alpi», înscris în anul 2019 în Lista Reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității de către Austria, Grecia și Italia”, au scris reprezentanții Comisiei UNESCO, pe pagina de Facebook a forului.
Potrivit site-ului UNESCO, transhumanța contribuie la incluziunea socială, consolidând identitatea culturală și legăturile dintre familii, comunități și teritorii, contracarând în același timp efectele depopulării rurale. Practică ancestrală, transhumanța decurge dintr-o cunoaștere profundă a mediului și presupune practici sociale și ritualuri legate de îngrijirea, creșterea și dresajul animalelor și de gestionarea resurselor naturale.
În jurul transhumanței s-a dezvoltat un întreg sistem socio-economic, de la gastronomie la meșteșuguri locale și festivități care marchează începutul și sfârșitul unui sezon. Familiile au pus în practică și au transmis transhumanța prin observare și practică timp de mai multe generații. Comunitățile care locuiesc de-a lungul rutelor de transhumanță joacă, de asemenea, un rol important în transmiterea acestei practici, de exemplu prin celebrarea trecerilor de turme și organizarea de festivaluri, explică UNESCO.
Dosarul multinațional „Transhumanța, strămutarea sezonieră a turmelor” a fost depus la UNESCO în martie 2020 de Albania, Andorra, Austria, Croația, Franța, Grecia, Italia, Luxemburg, România și Spania.