Tezaur anglo-saxon din aur și granat, dezvăluie bijuterii și practici rituale din Evul Mediu timpuriu
Un ansamblu remarcabil de ornamente anglo-saxone din aur și granate, descoperit pe un versant din estul Angliei, oferă arheologilor noi perspective asupra circulației, reutilizării și, uneori, a scoaterii deliberate din uz a bijuteriilor de prestigiu în perioada medievală timpurie.
Tezaurul a fost descoperit în primăvara anului 2023 de doi detectoriști autorizați, pe o pantă din apropierea satului Donington-on-Bain, în Lincolnshire, la aproximativ 200 de kilometri nord de Londra. Obiectele — patru pandantive și o parte dintr-o broșă din aur — datează din secolul al VII-lea, potrivit raportării realizate în cadrul Portable Antiquities Scheme din Regatul Unit. După un studiu detaliat, colecția a fost declarată oficial Treasure și a fost achiziționată de Lincoln Museum în anul 2025.
Pandantivele din aur și granate erau frecvent purtate de femeile din elitele anglo-saxone, însă sunt descoperite, de regulă, în contexte funerare. Faptul că mai multe astfel de piese au fost găsite împreună pe un versant, fără urme de schelete sau alte obiecte de inventar funerar, face ca descoperirea de la Donington să fie neobișnuită. Analizele arată că obiectele fuseseră utilizate timp îndelungat înainte de a fi îngropate: prezintă urme de uzură, deteriorări și modificări care sugerează că aveau deja câteva decenii vechime în momentul depunerii.
Cea mai importantă piesă este un pandantiv în formă de D, decorat cu o granată de mari dimensiuni montată într-un cadru din aur cu margini ondulate, asemănător unei scoici — o formă asociată adesea simbolismului fertilității și, posibil, primelor semnificații creștine. Celelalte obiecte sunt piese circulare ornamentate cu motive stelare și decorațiuni din granule de aur. Trei sunt pandantive, iar al patrulea reprezintă cupola centrală a unei broșe, detașată intenționat pentru a fi reutilizată — o practică rară, cunoscută doar din câteva descoperiri comparabile.
Absența mărgelelor și a elementelor de legătură exclude ipoteza unui colier complet provenit dintr-un mormânt, iar cercetătorii au propus mai multe interpretări. Una dintre ele sugerează că obiectele ar fi alcătuit tezaurul unui aurar. În secolul al VII-lea, granatele deveniseră tot mai greu de procurat, iar meșteșugarii itineranți ar fi putut colecta bijuterii mai vechi pentru a le topi sau transforma în piese noi. Unele dintre aceste obiecte ar fi putut proveni chiar din jefuirea mormintelor, o practică documentată în cazul înmormântărilor feminine bogat echipate.
O altă interpretare consideră depunerea ca având un caracter ritualic. Deteriorarea intenționată sau scoaterea din circulație a obiectelor de valoare — fenomen descris uneori drept „uciderea rituală” a bunurilor — ar fi putut transforma simboluri ale statutului individual în ofrande cu o semnificație socială sau spirituală diferită. Alternativ, este posibil ca una sau mai multe femei să fi ascuns bijuteriile pentru a le proteja într-o perioadă de instabilitate.
Această incertitudine reflectă schimbările mai ample din Anglia secolului al VII-lea. Regiunea Lindsey, unde a fost descoperit tezaurul, a trecut succesiv sub controlul unor regate rivale precum Northumbria și Mercia, în timp ce răspândirea creștinismului remodela profund viața socială și politică.
Imagine coperta: Patru pandantive din aur și o broșă din aur și granate, datate în secolul al VII-lea, au fost descoperite în comitatul Lincolnshire, Anglia. Credit: The Portable Antiquities Scheme / CC BY 2.0