SUMAR Historia Special nr. 13: Destine regale uitate

Poveştile cuprinse în paginile acestei ediţii „Historia Special” vă invită să pătrundeţi într-un capitol mai puţin ştiut a ceea ce a fost istoria familiei regale. Sunt poveştile principilor şi principeselor României de altădată:Elisabeta, Mărioara, Nicolae, Ileana, Mircea şi Elena. Cine au fost ei şi ce rol au jucat în istoria ţării noastre (sau a altor ţări), aflaţi în cele ce urmează... 

În 2016 se împlinesc 150 de ani de la venirea principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen în România. În mai 1866, germanul Carol, chemat să conducă țara ca domn străin, pășea pentru prima dată pe pământ românesc și spunea:„Acum sunt român”. Cincisprezece ani mai târziu, România devenea regat și Carol I își făurea coroana dintr-un tun otoman capturat pe front în timpul Războiului de Independență. 

Independența a fost doar unul dintre pașii înainte făcuți în cei 80 de ani de istorie sub monarhie. Acești ani coincid cu o perioadă de ample transformări ale statului român, un adevărat salt în modernitate. Au fost însă urmați de patru decenii în care această istorie a fost ștearsă cu buretele de regimul comunist. Revenirea la democrație a însemnat și recuperarea a tot ceea ce s-a pierdut. Am început să vorbim din nou despre Carol I, despre Ferdinand și Maria, despre Carol al II-lea și Mihai I. Însă istoria monarhiei române nu se rezumă doar la cei care au purtat Coroana de Oțel. Prin urmare, în ajunul jubileului de 150 de ani, „Historia Special” își propune un necesar exercițiu de recuperare:readucerea în atenția publicului a personajelor mai puțin cunoscute din istoria Casei Regale a României. 

Ei sunt principii și principesele României de odinioară:copiii Regelui Ferdinand și ai Reginei Maria, dar și Elena, soția principelui moștenitor Carol și mama Regelui Mihai. Istoria lor, uitată în comunism, este și astăzi prea puțin cunoscută. Cine mai știe că principesa Mărioara a fost ultima regină a Iugoslaviei? Sau că Ferdinand și Maria au avut un fiu care s-a stins în timpul Primului Război Mondial? Numele lui era Mircea, avea doar trei ani și l-a răpus febra tifoidă. Iar în septembrie 1990, dintre cei care au citit întâmplător știri despre venirea în țară a Maicii Alexandra, cine a știut că era vorba de nimeni alta decât Principesa Ileana, ultimul copil în viață al regilor României Mari? 

Acești oameni, pe care îi veți întâlni în paginile ce urmează, nu au jucat roluri de protagoniști ai istoriei naționale, dar au luat parte la ea și nu trebuie să fie lăsați uitării.

IATĂ SUMARUL REVISTEI:

Trecute (şi mai puţin cunoscute...) vieţi de doamne, domniţe şi domni din familia regală

Hotărât lucru, istoria familiei regale a României – cu toate capitolele sale, dintre 1866 până în 1947 şi chiar mai departe, până azi – reprezintă de câţiva ani un fragment foarte comercial al istoriei naţionale. Iar aici termenul „comercial” nu are nimic peiorativ, ci el defineşte mai curând interesul real pe care pasionaţii de istorie din România îl arată faţă de acest subiect, nu atât complicat cât complex, al trecutului nostru. Acest interes este firesc – după decenii de regim comunist în care această temă a fost una tabu şi după un alt deceniu şi mai bine (după 1990) în care misterele revoluţiei din 1989 sau istoria comunismului în genere au fost, la rândul lor, subiecte inedite şi, deci, „comerciale”.(de Adrian Cioroianu)

Familia regală a României într-o fotografie de grup. De la stânga la dreapta:principesa Elisabeta, Principesa Maria, principele Nicolae (în faţa mamei sale), Principele moștenitor Ferdinand, Regina Elisabeta, principesa Mărioara, Regele Carol I și principele Carol

Elisabeta. Portretul unei foarte bizare principese 

Despre principesa Elisabeta s-ar putea spune că a fost cel mai enigmatic dintre copiii regelui Ferdinand și ai reginei Maria. Tăcută din fire, distantă și egoistă, pasionată de muzică înainte de toate, Elisabeta a fost o persoană pe care puțini au înțeles-o. Căsătorită mai mult din obligație cu un om care o iubea sincer, a devenit regină a Greciei, dar a preferat să se întoarcă în România, unde a dus o viață retrasă. A murit în exil, departe de țară, și rămâne în continuare o personalitate prea puțin cunoscută. (de Lelia Zamani)

Mignon, Regina fără noroc

Lipsită de pasiunea marilor iubiri, dar bazată pe încredere, respect și o tandră afecțiune, relația matrimonială dintre principele-moștenitor Ferdinand și principesa Maria s-a concretizat în aducerea pe lume a șase copii:Carol (1893-1953), Elisabeta (1894-1956), Mărioara (1900-1961), Nicolae (1903-1978), Ileana (1909-1991) și Mircea (1913-1916). Dacă primii doi născuți ai prințesei britanice și ai tânărului principe prusac, viitori monarhi ai României, aveau să vadă lumina zilei în țară, la Sinaia, al treilea copil al cuplului se naște la Gotha, în data de 6 ianuarie 1900. (de Dan Falcan)

Principele Nicolae. În umbra Coroanei României

Principele Nicolae a rămas în memorie ca un copil năzdrăvan şi neastâmpărat, ca un tânăr a cărui educaţie lăsa de dorit, deşi a studiat la unul dintre cele mai prestigioase colegii din Anglia, dar şi ca un tânăr pasionat de maşini, aviaţie, precum şi de practicarea unor sporturi, mai ales de iarnă:schi, patinaj sau bob. În calitate de ofiţer în marina regală britanică, Nicolae a navigat foarte mult, fiind nevoit să revină în ţară pentru a deveni Regent. Plecat apoi din țară pentru o femeie, s-a remarcat, în anii comunismului, ca figură marcantă a exilului românesc. (de Ştefania Dinu)

Domnița Ileana:„România a fost dragostea vieții mele”

A fost copilul preferat al Reginei Maria, care a crescut-o în spiritul dragostei și al datoriei față de țară. A iubit România mai presus de orice și a avut șansa ca, după un exil forțat care a durat peste patruzeci de ani, să revină în țară înainte de moarte. Însă Domnița Ileana, așa cum era ea cunoscută, nu s-a despărțit niciodată cu adevărat de țara ei:a păstrat întotdeauna o cutie umplută cu pământ românesc, pe care a luat-o cu ea în acea zi din ianuarie 1948 când a fost silită să părăsească România, și acesta i-a fost cel mai de preț lucru din lume. (de Andreea Lupșor)

Principele Mircea. Cronica unei morţi timpurii

„Întotdeauna mi-am dorit un copil cu ochii căprui...”, spunea Regina Maria despre ultimul ei născut, Mircea. Băiat zvăpăiat, aşa cum îl descria mama sa, Mircea a fost bucuria tuturor. Maria şi-a pus toată nădejdea în el şi îl numea „speranţă mică”. Copilul a avut însă o viaţă cât „un mugure care n-a fost să înflorească”. În 1916, principele Mircea a fost răpus de boală, iar moartea sa a fost, parcă, încă o jertfă cerută în război. Au rămas în urma lui multă durere şi o întrebare fără răspuns:ce-ar fi ajuns, oare, micul prinţ al României? (de Ana-Maria Şchiopu)

Destinul tragic al unei Regine:Elena de România 

Pentru prinţesa Elena a Greciei, intrarea în familia regală a României prin căsătoria cu principele moştenitor Carol nu a fost aducătoare de noroc. Ţara a fost, pentru ea, şirul unor nesfârşite dureri, estompate de o singură mare bucurie:fiul ei, Mihai. Şi-a făcut însă datoria faţă de ţara adoptivă, pe care a iubit-o, dar care acum ştie prea puţine despre ea. Regina Mamă Elena, o femeie de o discreţie aproape ieşită din comun, este astăzi unul dintre cele mai puţin cunoscute personaje din istoria familiei regale.(de Alexandru Groza)