Sub panourile solare, un sat uitat de milenii: descoperire arheologică spectaculoasă la Dortmund

Uneori, istoria iese la lumină exact acolo unde ne-am aștepta cel mai puțin. Nu într-un deșert, nu sub ruinele unei cetăți medievale, ci pe un teren universitar, pregătit pentru instalarea unor panouri fotovoltaice, relateaza turismistoric.ro

La Technische Universität Dortmund, o lucrare de infrastructură aparent banală a scos la iveală urmele unei așezări vechi de mii de ani, îngropate sub o pajiște de pe strada Emil-Figge. Ceea ce trebuia să fie un proiect de energie verde s-a transformat într-o incursiune neașteptată în preistoria Europei Centrale.

Săpături preventive, revelații majore

Înaintea începerii construcției unui parc fotovoltaic, autoritățile locale au impus o cercetare arheologică preventivă. Zona nu era complet necunoscută specialiștilor: în ultimele decenii fuseseră descoperite sporadic unelte de piatră și fragmente ceramice datând din Neolitic, Epoca Fierului, perioada romană și Evul Mediu.

Arheologii au deschis așa-numite „secțiuni de căutare” – tranșee mecanizate menite să identifice structuri îngropate și stratigrafia solului. Descoperirile nu au întârziat să apară. Ceea ce părea o simplă verificare de rutină s-a extins rapid într-un șantier arheologic de amploare.

Casa adâncită – inima unei comunități dispărute

Printre cele mai importante vestigii se numără o „casă adâncită” (pit house), un tip de construcție semi-îngropată frecvent întâlnită în Europa preistorică, adesea asociată cu activități meșteșugărești.

Astfel de locuințe sunt identificate prin diferențele de culoare ale solului, care conturează planul podelei săpate în pământ. Ele oferă indicii esențiale despre organizarea comunității, economia locală și cronologia așezării.

Alături de aceasta, au fost descoperite gropi de stâlpi, mici șanțuri și numeroase fragmente ceramice. Deocamdată, ceramica este încadrată generic în categoria „preistorică”, lipsa decorului distinctiv îngreunând o datare exactă. Analizele cu radiocarbon (Carbon-14) efectuate pe fragmente de cărbune ar putea oferi în curând un interval cronologic mai precis.

Un schelet de animal și o istorie stratificată

Un alt element care a atras atenția este scheletul aproape complet al unui animal de mari dimensiuni, probabil cal sau măgar. Starea bună de conservare sugerează o datare mai recentă decât cea a structurilor preistorice, indicând că situl a fost folosit în mai multe epoci.

Așezarea pare astfel să fi avut o viață lungă, cu episoade succesive de ocupare, abandon și reutilizare.

Hellweg – drumul care a modelat regiunea

Locația descoperirii nu este întâmplătoare. Situl se află în apropierea vechiului drum comercial Hellweg, un coridor est-vest care traversează zona fertilă a Germaniei de Vest.

Încă din Neolitic, această regiune a fost intens populată, grație solurilor loessoide fertile și accesului la surse naturale de apă. De-a lungul mileniilor, rețelele comerciale s-au consolidat aici, iar traseul antic a evoluat în celebrul Hellweg medieval. Astăzi, autostrada A40 urmează în mare parte aceeași axă geografică – o dovadă că infrastructura modernă repetă, adesea, logica geografică a trecutului.

Descoperirea de la Dortmund umple un gol important în cercetarea acestei micro-zone din regiunea Hellweg, unde până acum existau doar descoperiri izolate, nu o așezare documentată sistematic.

Energie verde și patrimoniu istoric

După finalizarea cercetărilor, universitatea își poate continua proiectul energetic. Instalația fotovoltaică va ocupa aproximativ 14.000 de metri pătrați și va include circa 3.650 de module solare, cu o capacitate estimată la 1,60 MWp – suficient pentru a acoperi aproximativ 5% din consumul de electricitate al campusului.

Colaborarea dintre universitate, autoritățile locale și echipa de arheologi a permis documentarea completă a vestigiilor fără a întârzia proiectul. Este un exemplu elocvent despre cum dezvoltarea durabilă și protejarea patrimoniului pot coexista.

Când viitorul începe din trecut

Cazul de la Dortmund arată că marile descoperiri nu apar doar în situri celebre. Uneori, ele se ascund sub iarbă, în locuri familiare, așteptând momentul potrivit pentru a fi readuse la lumină.

Sub panourile solare care vor alimenta campusul în următoarele decenii se află urmele unor comunități care au trăit, au muncit și au circulat pe același coridor geografic cu mii de ani înainte.

Energia viitorului și memoria trecutului împart, la Dortmund, același teren.

credit foto: Stadt Dortmund