Știați că neanderthalienii operau o „fabrică de grăsime” în preistorie, acum 125.000 de ani?

Neanderthalienii din Germania centrală, în urmă cu 125.000 de ani, foloseau o metodă avansată de procesare a alimentelor: extragerea sistematică a grăsimii din oasele animalelor mari, cu ajutorul apei și al căldurii. Potrivit unui nou studiu, această practică descoperită la situl arheologic Neumark-Nord 2 arată că aceștia aveau o înțelegere mult mai complexă a nutriției, a planificării și a gestionării resurselor decât se credea anterior.

Dovezi ale unei „fabrici preistorice de grăsime”

Cercetarea, publicată în Science Advances, a fost realizată de o echipă internațională de arheologi de la MONREPOS – Centrul Leibniz pentru Arheologie, Universitatea Leiden (Țările de Jos) și Oficiul de Stat pentru Patrimoniu și Arheologie al Saxoniei-Anhalt.

Studiul indică faptul că Neanderthalienii, pe lângă faptul că spărgeau oasele pentru a consuma măduva – comportament moștenit de la strămoșii africani –, le zdrobeau apoi în fragmente mai mici și le fierbeau pentru a extrage grăsimea osoasă, o sursă valoroasă de nutrienți.

„Era o activitate intensă, organizată și strategică,” afirmă dr. Lutz Kindler, autorul principal al studiului. „Neanderthalienii gestionau resursele cu mare atenție – își planificau vânătorile, transportau carcasele și extrăgeau grăsimea în zone special amenajate. Înțelegeau atât valoarea nutritivă a grăsimii, cât și metodele eficiente de a o obține.”

Un sit excepțional peisagistic și arheologic

La situl Neumark-Nord 2, arheologii au identificat urme de prelucrare a cel puțin 172 de mamifere mari, printre care cerbi, cai și bouri. Producția de grăsime osoasă – care necesită cantități mari de material pentru a fi eficientă – era considerată până acum o practică specifică doar oamenilor moderni din Paleoliticul Superior. Descoperirea de la Neumark-Nord împinge însă această practică cu zeci de mii de ani mai devreme, schimbând radical ceea ce știm despre dieta și adaptarea Neanderthalienilor.

O viziune nouă asupra vieții neanderthaliene

Complexul Neumark-Nord, descoperit în anii ’80 de arheologul Dietrich Mania, cuprinde un ecosistem complet dintr-o perioadă interglaciară. Între 2004 și 2009, cercetările au identificat mai multe zone de activitate: una dedicată vânătorii de cerbi și tranșării ușoare, alta pentru prelucrarea elefanților cu colți drepți, iar o a treia folosită special pentru extragerea grăsimii.

În siturile învecinate, precum Taubach, au fost găsite chiar și resturi osoase cu urme de tăiere provenind de la 76 de rinoceri și 40 de elefanți – un indiciu al intensității activităților de vânătoare.

„Ceea ce face ca Neumark-Nord să fie excepțional este păstrarea unui întreg peisaj, nu doar a unui singur sit,” explică prof. Wil Roebroeks de la Universitatea Leiden. „Putem observa o varietate de comportamente neanderthaliene în același mediu.”

Impact ecologic și reevaluarea unei specii

Activitatea intensă de vânătoare și prelucrare desfășurată de Neanderthalienii din Neumark-Nord sugerează nu doar o sofisticare remarcabilă, ci și un posibil impact ecologic de durată. Prof. Roebroeks avertizează că vânătoarea excesivă a unor specii cu reproducere lentă a avut, cu siguranță, consecințe semnificative asupra faunei din regiune în timpul ultimei perioade interglaciare.

Această descoperire spulberă stereotipul omului cavernelor brut și primitiv, arătând că Neanderthalienii erau capabili să își planifice viitorul, să își gestioneze mediul și să maximizeze resursele nutritive în condiții dificile.

Situl „fabricii de grăsime” de la Neumark-Nord rescrie povestea Neanderthalienilor – nu ca simpli supraviețuitori, ci ca inovatori ai preistoriei.