Sfârșitul celei de a doua ere elisabetane, în „Historia” de octombrie

Luna trecută ne-am întâlnit cu toții cu Istoria, la ceremoniile funerare ale Reginei Elisabeta a II-a, care au fost urmărite la televizor de un număr imens de oameni. Care au fost marile încercări ale monarhiei, în ultimii 70 de ani, cum s-a simțit „marea trecere” la Londra și ce moștenire rămâne în urmă? Aflați din Dosarul de octombrie al unei reviste de colecție. De astăzi la chioșcuri, dar și online, pe platforma paydemic.

Cum s-a trăit în realitate, nu doar la televizor, acest eveniment istoric? Alice Falcan a fost la fața locului și ne-a povestit în cele mai mici detalii.

„În faţa Catedralei Westminster, dar și de-a lungul bulevardului The Mall, pe unde urma să treacă cortegiul funerar, oamenii se instalaseră în corturi. Mă gândeam că erau obișnuiţi cu alte evenimente de anvergură și știau că doar astfel se poate obţine un loc cu vizibilitate bună: îl ocupi în avans cu câteva zile. Domnea o atmosferă de sărbătoare reţinută, iar vremea era bună, chiar și soarele apăruse de câteva ori dintre nori. Supermarketurile se adaptaseră cererii și rafturi întregi erau încărcate de buchete de flori.”

Timp de 70 de ani, Regina Elisabeta a II-a – un „monarh altfel”, așa cum o descrie Manuel Stănescu – a făcut față, cu grație, unor evenimente neobișnuite, atât pe plan personal, cât și în sfera politică. În 1982, un bărbat schizofren de 35 de ani a pătruns la ea în dormitor (nimeni n-a auzit butonul de alarmă); în 1956 s-a întâmplat criza Canalului Suez, o„victorie militară și o înfrângere diplomatică“. În 1980, când prinţul de Wales, actualul Rege Charles al III-lea, reia legătura cu o oarecare Camilla, devenită între timp doamna Parker Bowles.  În 1981, Charles se căsătorește cu Diana, într-o ceremonie ca în basme. Urmează Războiul din Insulele Falkland și crizele din sânul familiei regale. În 1987 Diana moare într-un accident de mașină. Charles revine la iubirea din tinerețe…

Cea mai importantă lecţie care se desprinde din extraordinara domnie a Elisabetei a II-a nu are legătură cu discuţia – uneori interminabilă – despre monarhie sau republică, spune Manuel Stănescu. „Este despre un model de conduită, despre discreţie publică, despre o viaţă în slujba naţiunii, despre crize și tragedii și capacitatea de a trece peste ele, despre iubirea faţă de ţara sa și de poporul tău.”

De la Hipodromul din Constantinopol la depărțirea Ucrainei de URSS 

Hipodromul din Constantinopol a fost cel mai mare stadion din istoria Imperiului Bizantin de la întemeierea lui, de către Constantin cel Mare, până la cucerirea de către Imperiul Otoman în 1453. Aici aveau loc curse cu care și cai, pantomime, spectacole cu animale, parade cu animale exotice, precum și diferite probe sportive. Totodată, acesta era locul unde împăratul se întâlnea cu supușii, aici aveau loc revolte, execuţii publice, parade ale generalilor victorioși, ospeţe și multe alte evenimente.

Rebeca Pîșlac vă propune o incursiune în povestea unei clădiri care a văzut multă istorie.

De la conflictele din timpul Imperiului Otoman ajungem, în câteve pagini, la războaiele din zilele noastre.

După destrămarea URSS în 1991, Ucraina s-a îndepărtat în mod consecvent de trecutul său sovietic și de modelele sale de gândire și funcţionare. Ţara a plătit pentru asta cu câteva revoluţii, precum și cu un război început încă din 2014, a cărui nouă faţă – sângeroasă și brutală – o vedem din februarie 2022. Nu ratați textul lui Piotr Pogorzelski, dacă vreți să înțelegi mai bine dedesubturile războiul de azi.

Un final gustos

Ultima parte a revistei vă invită la o porție de istorie culinară, cea a bento-ului, povestită de Alexandru Zaharia.

Bento desemnează deopotrivă un fel de „mâncare la pachet“ și cutia specială în care acesta este ambalat. Ușor de consumat oriunde s-ar afla un suflet înfometat, pe banca unei gări așteptând trenul, în staţia de autobuz, în recreaţia mare, pe marginea unui lac sau la birou, pentru orice japonez, bento este alegerea naturală. 

Italienii au și ei la schiscetta (în care găsești salate, paste, fructe), nemţii – Brotdose (cutia pentru pâine), iar românii – sufertașul. 

Nu treceți cu vederea recomandările de cărți, filme și expoziții, care vă așteaptă să le „degustați” în octombrie.

Lectură plăcută, în print sau online!