Scrisoare deschisă: grave disfuncționalități în evaluarea proiectelor culturale la Ministerul Culturii

Un grup de oameni de cultură au adresat o scrisoare deschisă către Ministerul Culturii prin care sesizează grave disfuncționalități în evaluarea proiectelor culturale finanțate de Administrația Fondului Cultural Național. Redăm mai jos integral această scrisoare:

Către

Doamna Corina Ioana ȘUTEU, Ministrul Culturii

Domnul Mihai Ghyka, secretar de stat, Ministerul Culturii

Doamna Irina CIOS, director, Administrația Fondului Cultural Național

Domnul Matei MARTIN, președintele Consiliului AFCN

Ne adresăm, folosind această cale, pentru a atrage atenția asupra erorilor care afectează în mod semnificativ rezultatele procesului de evaluare a proiectelor culturale finanțate de Administrația Fondului Cultural Național. Aceste erori de proces au fost sesizate și în trecut, în repetate rânduri de nenumărați specialiști, dar toate măsurile anunțate până în prezent, din păcate,  se pare că nu au condus la schimbarea fundamentală a modului în care se face evaluarea, atât de necesară pentru reducerea derapajelor care devin din ce în ce mai evidente și mai dăunătoare.

Trebuie precizat de la bun început că semnatarii prezentei scrisori nu contestă buna credință a Consiliului A.F.C.N. și a conducerii acestuia, precum și bunele intenții ale personalului implicat în gestionarea Fondului. La fel, prezenta scrisoare nu trebuie interpretată ca o încercare de a crea presiuni într-o direcție sau alta sau de a influența în vreun fel, în parte ori integral sistemul de evaluare.

De această dată, conform rezultatelor publicate de AFCN, după prima fază de selecție a celei de a doua sesiuni de finanțare din anul 2016, se poate constata că, cel puțin în cazul a două domenii, există proiecte declarate câștigătoare, prin încălcarea flagrantă a criteriilor de evaluare stabilite pentru această sesiune. În primul rând, se observă faptul că, deși au fost programate trei arii de finanțare dedicate artelor spectacolului, există proiecte care propun evenimente de tip eveniment spectacular și în ariile dedicate patrimoniului cultural material, patrimoniului cultural imaterial și educației prin cultură. Practic, în procesul de evaluare nus-a ținut seama de

încadrareaproiectelor în ariile tematice. În acest mod, proiecte care ar fi putut primi finanțare au fost eliminate de la bun început, prin încălcarea unei minime reguli privind eligibilitatea propunerilor.

În al doilea rând, se constată că în anumite cazuri nu a fost respectat unul dintre cele mai importante criterii de evaluare, respectiv cel referitor lanoutate/inovare.În acest sens, este cel puțin discutabilă acordarea de punctaje mai mari de 70 de puncte pentru inițiative care propun evenimente spectaculare aflate la a5-a sau a 23-a ediție. La fel, între proiectele câștigătoare în cadrul ariei Patrimoniu Material se află un proiect care a mai fost implementatși s-a bucurat de o largă mediatizare în cadrul unui parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român. Dacă astfel de proiecte primesc punctaje de peste 90 de puncte, cum se respectă prioritățile AFCN privind promovarea inițiativelor noi? Menționăm că acest aspect a fost amintit cu ocazia tuturor întâlnirilor organizate de AFCN pe subiectul procesului de evaluare, dar problema persistă.

În cazul ariei Patrimoniu cultural imaterial se observă cel mai grave derapaje, fiind finanțate proiecte care amintesc de manifestările festivaliere din epoca gloriosului fenomen culturnic Cântarea României.De asemenea, sunt finanțate inițiative care nu au absolut nicio legătură cu patrimoniul imaterial, așa cum este definit acesta de legislația națională și de convențiile internaționale în domeniu. Rezultatele procesului de evaluare pentru această arie,  contrazic, din nou, orice inițiativă destinată cercetării și valorificării cît mai diversificate a acestui patrimoniu. Acest lucru este cu atât mai îngrijorător, cu cât AFCN a organizat seminarii

și întâlniri cu potențialii evaluatori, cu scopul, bănuim, tocmai de a explicita și a tranșa univoc interpretarea criteriilor, din perspectiva finanțatorului.

Astfel, în contextul unor repetate mesaje publice ale conducerii AFCN și ale unor înalți reprezentanți ai Ministerului Culturii, prin care au fost formulate angajamente ferme în sensul îmbunătățirii procesului de evaluare administrat de AFCN, se constată că, de fapt, proiectele inovative, care fac eforturi să se încadreze în ariile tematice ale programului de finanțare și să respecte prioritățile AFCN, sunt primele excluse din cauza unui proces de evaluare viciat, lipsit de coerență și în contradicție totală cu înseși principiile și prioritățile AFCN.

O astfel de situație devine astfel profund incorectă față de încrederea acordată de operatorii culturali din România, încredere demonstrată de ani de zile prin numărul foarte mare de proiecte înscrise în competiție și prin comunicările publice ale sectorului cultural, unde AFCN este foarte popular, considerându-se că este avantajos (ca mecanism de finanțare) pentru sector.

În condițiile în care un singur operator cultural primește finanțare pentru un același tip de eveniment spectacular, prezentat ca festivaluri sau manifestări diferite, fiecare dintre acestea finanțate, sectorul (fără a avea pretenția ca semnatarii prezentei să se erijeze în vocea întregii scene culturale) poate pune, legitim, întrebarea asupra sensului unor promisiuni dovedite încă,  neîndeplinite. În mod practic, se poate constata că sesiunile de consultare la care au fost invitații operatorii culturali au rămas un exercițiu de imagine pur formal, care nu are finalitate în îmbunătățirea procesului de finanțare.

Considerăm că este absolut necesară și mai ales imperativă o analiză serioasă, nepătimașă dar fermă, a procesului de evaluare care tocmai s-a încheiat, și chiar – dacă aceste derapaje sunt identificate și adresate corect – o reanaliză a întregului sistem. Un astfel de demers ar dovedi – încă o dată – buna credință a gestionarilor Fondului, ar face dreptate acolo este cazul și ar descuraja impostura în scrierea proiectelor (sau în evaluarea lor), delăsarea și complacerea.

Având în vedere că un program de finanțare civilizat și normal nu poate permite contestarea întregului proces de evaluare, apreciem că este obligatoriu ca, fie și prin intermediul unui demers ca cel prezent, să se atragă atenția asupra viciilor profunde ale mecanismului de evaluare a proiectelor culturale. O posibilă soluție, aplicabilă imediat și fără modificarea legislației existente, este definirea conținutului ariilor de finanțare și a priorităților AFCN. Aceste definiții pot fi formulate de către Consiliul AFCN în același timp cu stabilirea ariilor și priorităților de finanțare pentru fiecare sesiune de finanțare. În acest mod, atât operatorii culturali cât și evaluatorii vor avea la dispoziție un „dicționar” comun, care va reduce semnificativ din arbitrarul evaluării și din neînțelegerile provocate de lipsa unui limbaj unitar. Diversitatea ariilor de finanțare face ca nu toate prioritățile stabilite pentru o anumită sesiune de finanțare să fie adecvate pentru toate aceste arii. Încercarea solicitanților de a satisface toate prioritățile poate conduce, foarte ușor, la aberații și demersuri lipsite de coerență. În același timp, dacă o propunere nu se adresează tuturor priorităților, atunci evaluatorii o vor depuncta. Nu este posibil ca un evaluator să acorde un punctaj minim unui proiect care răspunde la 3 din cele 5 priorități stabilite pentru o sesiune de finanțare, justificând că nu răspunde tuturor celor 5. Este practic imposibil, sau foarte greu posibil, ca un singur proiect să răspundă integral tuturor priorităților stabilite, având în vedere numărul mare de arii diferite de finanțare și activitățile specifice din cadrul fiecărei arii culturale.

Dacă în cazul unor arii de finanțare, definirea se poate face prin trimitere la legislație (așa cum este în cazul patrimoniului imaterial), în cazul altora, definițiile trebuie să exprime intenția asumată a Consiliului AFCN și a AFCN (așa cum este în cazul educației prin cultură, deosebită de educația culturală).

Există numeroase opinii potrivit cărora îmbunătățirea sistemului de finanțare este condiționată de modificarea cadrului legislativ. Așa cum se poate observa din propunerea formulată anterior, este suficientă voința necesară îmbunătățirii activității AFCN, fără să fie necesară modificarea legislației incidente, cu atât mai mult cu cât un astfel de proces poate să dureze mult prea mult.

De asemenea, pentru a sprijini promovarea inovației și noutății, este suficientă o minimă schimbare a activității de administrare astfel încât evaluatorii să poată fi informați despre proiectele recurente (acele proiecte care propun inițiative ce au primit, deja, mai mult de două finanțări). Prelucrarea informațiilor din baza de date cu proiectele finanțate anterior este o procedură tehnică extrem de facilă și poate oferi beneficii importante. Și această soluție poate fi aplicată fără modificarea legislației, doar cu un minimum de voință administrativă.

Deoarece finanțările destinate artelor spectacolului se dovedesc insuficiente pentru toate solicitările organizatorilor de festivaluri, propunem crearea unei arii de finanțare dedicate festivalurilor de orice gen, astfel încât în ariile alocate artelor spectacolului să poată concura acele inițiative inovatoare și creative, propuse, în principal, de organizații private de mici dimensiuni. În acest context, trebuie amintit că festivalurile sunt propuse, în marea majoritate, de către instituții sau autorități publice și, până în prezent, nu au fost prezentate dovezi că finanțările acordate de AFCN nu dublează finanțările publice din alte surse, aflate la dispoziția acestor solicitanți. De altfel, se poate observa foarte ușor că evenimentele de tip festival inițiate de către operatorii privați sunt dezavantajate în comparație cu cele inițiate de către operatorii de drept public. Concurența care dezavantajează operatorii privați este foarte vizibilă în special în domeniul artelor spectacolului, în timp ce fenomenul festivalier are efecte negative sistemice asupra a tot ceea ce înseamnă patrimoniul imaterial. Ar putea fi util să se analizeze posibilitatea ca, cel puțin o sesiune pe an, finanțările să fie deschise doar operatorilor privați, care au o mai mare capacitate de a propune producții și care se luptă permanent pentru a identifica resurse și finanțări.

În fine, tot în limita competențelor existente ale directorului și Consiliului AFCN, recunoscute prin legislația în vigoare, este obligatorie elaborarea unui ghid al evaluatorului, care să conțină,  pe lângă informații cum sunt cele menționate anterior și mențiuni la actele normative incidente domeniilor/ariilor de finanțare. De altfel, în acest context, trebuie subliniat că domeniul patrimoniului imaterial este cel mai vătămat de necunoașterea domeniului și a prevederilor legale incidente, extrem de frecvent fiind finanțate inițiative fără legătură cu acest domeniu (de

exemplu, festivalurile nu sunt forme corecte și adecvate de punere în valoarea a patrimoniului cultural imaterial, după cum nici „folclorul urban” contemporan nu intră, încă, în patrimoniul cultural imaterial). În cazul în care Consiliul AFCN nu dorește, în realitate, finanțarea acestui domeniu, atunci acest lucru trebuie asumat ca atare.

Ca demers pe termen mediu și lung, în ipoteza în care se intenționează modificarea legislației referitoare la Fondul Cultural național, propunem să fie avute în vedere următoarele:

-introducerea obligației solicitanților de a preciza dacă proiectul este parte dintr-o inițiativă mai largă, finanțată din alte surse publice. În acest context, este cel puțin dificil de acceptat că un festival aflat la ediția N nu este inclus în programul minimal al instituției publice care solicită finanțare AFCN.

-diferențierea priorităților anuale pentru fiecare arie sau categorie de arii, astfel încât acestea să fie cât mai adecvate și specifice. De mai mult timp, de exemplu, prioritățile referitoare la debutul artistic sau dezvoltarea de publicuri noi sunt cel puțin discutabile în relație cu patrimoniul imaterial sau cu cel material (mobil sau imobil) și obligă, frecvent, la abordări care trec în zona amatorismului și experimentului facil. Este notabilă dorința AFCN de promovare a noului, dar această dorință trebuie să fie moderată și adaptată fiecărui domeniu al culturii.

Păstrându-ne încrederea în capacitatea Administrației Fondului Cultural Național și a Ministerului Culturii de a sprijini proiectele culturale de valoare, ne exprimăm speranța că demersul nostru va contribui la o rapidă îmbunătățire a procesului de evaluare a acestor proiecte.

Semnatari:

Dr. Pîrvu IONICĂ-director executiv, Asociația Sinaptica

Adina DRAGU-președinte, Asociația Sinaptica

Camelia POPESCU – vicepreședinte, Asociația Sinaptica

Alexandru OPREA – director, Muzeul Municipal Câmpulung Muscel

Andreea GRECU-expert cultural, Asociaţia Operatorilor Culturali din România

Paul TOCANIE-Președinte, Asociația de Dezvoltare Regională ”Aegyssus”

Katia PASCARIU – actriță, Centrul Cultural Replika

Andrea CHIRICESCU-președinte, Asociația Burgus/consilier artistic, Teatrul Andrei Mureșanu

Sf. Gheorghe

Anna-Maria POPA – manager, Teatrul Andrei Mureșanu Sf. Gheorghe

Sebastian GHEORGHIU-manager cultural, Exces Music

Florin-Ionuț Filip NEACȘU-manager proiecte și comunicare, Asociația Filiala Artă Plastică

Religioasă a Uniunii Artiștilor Plastici din România

Narcisa ȘTIUCĂ – Conf. Univ. Dr., Universitatea din București

Nona Șerbănescu – director executiv, Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane

Alina BERNECKER-director executiv, Centrul de Asistență Rurală

Laurențiu CONSTANTIN – președinte, Asociația ANTIQVA

Dr. Silvestru Dorel PETAC – muzeograf I, Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj Napoca