Săpăturile de la Çatalhöyük scot la iveală „Casa Morților” cu dovezi ale practicilor rituale

Arheologii de la Çatalhöyük, unul dintre cele mai importante situri din centrul Turciei, au descoperit noi dovezi de activitate ritualică, care aduc lumină asupra vieții timpurii urbane și a practicilor spirituale. Așezarea, situată la marginea Câmpiei Konya, lângă orașul modern Konya, a fost locuită între 7100 și 5950 î.Hr. și este descrisă adesea ca o proto-oraș. La apogeu, populația sa varia între 3.000 și 8.000 de locuitori, care trăiau în case din chirpici, înghesuite pe aproximativ 14 hectare de teren.

O așezare construită în straturi

Comunitatea se dezvolta în cicluri de construcție și reconstrucție. Fiecare locuință era folosită aproximativ 80 de ani, apoi era sistematic demontată. Pereții erau dezafectați și comprimați pentru a forma fundațiile unor noi clădiri, proces care, în timp, a dat naștere marilor movile de lut ce domină situl astăzi. Arheologii au identificat cel puțin 18 niveluri de locuire, reprezentând o succesiune îndelungată a prezenței umane.

„Casa Morților”

Cele mai recente săpături, conduse de prof. dr. Arkadiusz Marciniak de la Institutul de Preistorie al Universității din Poznań, s-au concentrat pe partea estică a așezării. Acolo a fost descoperit un complex de clădiri dispuse în jurul unei curți. Spre deosebire de locuințe, acestea nu par să fi avut scop rezidențial.

Cea mai importantă dintre ele este o clădire pe care arheologii au denumit-o „Casa Morților” sau „Casa Spirituală”. Sub pardoseala acesteia au fost depuse trupurile a douăzeci de persoane. Potrivit cercetătorilor, acestea au murit probabil în altă parte și au fost îngropate ceremonial aici.

În plus, a fost descoperită o clădire ritualică masivă, cu pereți pictați și paisprezece platforme, care va fi excavată mai amănunțit în campania următoare. De asemenea, a fost scos la lumină un edificiu mai mic, tencuit, locuit timp îndelungat, dar fără funcție domestică. În una dintre cele mai vechi structuri din acest sector au fost găsite trei morminte sub platforme, dar datarea lor exactă va necesita analize radiocarbon.

Viața cotidiană și spirituală, împletite

Aceste descoperiri ilustrează modul în care casele de la Çatalhöyük funcționau atât ca adăposturi, cât și ca spații sacre. Rituri, înmormântări și picturi simbolice pe pereți arată cât de strâns erau legate viața religioasă și cea de zi cu zi. „Casa Morților” oferă o nouă perspectivă asupra tradițiilor funerare și sugerează că memoria colectivă și ceremoniile aveau un rol central în această societate timpurie.

Recunoscut ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO din 2012, Çatalhöyük continuă să redefinească înțelegerea noastră asupra tranziției de la vânători-culegători la agricultori, precum și asupra apariției urbanismului și a sistemelor de credințe umane.