S-a stabilit în premieră o cronologie exactă a faraonilor egipteni

Analiza cu carbon 14 a fost folosită recent pentru a stabili în premieră o cronologie exactă a faraonilor egipteni, clarificând astfel numeroase aspecte care ţin de această civilizaţie străveche, potrivit unui studiu publicat în revista Science, informează AFP.

Noua tehnologie a confirmat mare parte dintre estimările precedente, însă a antrenat, totodată, câteva revizuiri de ordin istoric. Deşi cronologiile anterioare au fost relativ exacte, era totuşi destul de dificil să se determine datele precise ale unor evenimente, au explicat autorii studiului.

Graţie noii tehnici, cercetătorii vor putea să situeze mai bine în timp civilizaţiile învecinate, precum regatul independent al Nubiei de la sud de Egipt, dar şi statele din Orientul apropiat.

Datarea diferitelor dinastii egiptene realizată până în prezent cu ajutorul datelor şi documentelor epigrafice, istorice şi arheologice era cu atât mai dificilă cu cât numerotarea anilor în vechiul Egipt începea de la zero la fiecare schimbare de regim.

Analiza cu carbon 14 a permis datarea exactă a perioadei Vechiului Imperiu, care a fost înfiinţat la o dată mult mai înaintată, comparativ cu estimările precedente.

Această datare ştiinţifică a relevat faptul că domnia faraonului Djoser, din acea perioadă istorică, a început între 2691 şi 2625 î.e.n., în timp ce estimările precedente indicau anul 2630 î.e.n. Djoser a pus bazele piramidei în trepte de la Saqqara, considerată unul dintre cele mai vechi monumente de pe Terra.

Noul Imperiu a început între 1579 şi 1544 î.e.n.. Până la această analiză, se credea că această epocă din istoria Egiptului Antic începuse în anul 1500 î.e.n.

Pentru a efectua această datare cu carbon 14, oamenii de ştiinţă au analizat 211 eşantioane provenind de la obiectele expuse în multe muzee europene şi americane-grâne, coşuri, textile, plante şi fructe.

Studiul a fost coordonat de Bronk Ramsey de la Universitatea Oxford, care a condus o echipă de specialişti din Franţa, Austria şi Israel.

Datarea cu carbon 14, un izotop radioactiv, se bazează pe prezenţa în orice organism a acestei substanţe, în cantităţi infime. Imediat după ce un organism moare, cantitatea de carbon 14 pe care o conţine, ca şi activitatea lui radioactivă, scad cu mare rapiditate şi în mod continuu, potrivit unei legi exponenţiale.

Această metodă permite efectuarea unor analize precise, iar datarea poate ajunge până la pragul de 50.000 de ani în urmă.