Rugăciunea pierdută a Nordului: misterul stâncii runice descoperite într-o pădure canadiană

În inima unei păduri dese din nord-vestul Canadei, acolo unde copacii vechi de secole șoptesc povești pe care nimeni nu le mai înțelege, o descoperire stranie i-a uimit până și pe cei mai experimentați arheologi. O bucată masivă de rocă, ieșită la iveală după ce un copac a fost doborât de vânt, ascundea un mesaj tăcut, dar încărcat de istorie: o versiune a Rugăciunii Domnești, gravată în rune vechi de peste o mie de ani.

Stânca a fost găsită întâmplător în apropierea localității Wawa, nu departe de Lacul Superior, la circa 745 de kilometri nord-vest de Ottawa. Gravura acoperă o suprafață de aproximativ 1,2 metri pe 1,5 metri și cuprinde nu mai puțin de 255 de simboluri runice, alături de o ilustrație a unei bărci, 16 rune suplimentare și 14 semne „X”. Simboluri tăcute, dar încărcate de sensuri pierdute.

Ecoul uitat al Futhark-ului vechi

Primii care au analizat imaginile trimise de la fața locului au fost specialiștii de la Centrul pentru Educație Arheologică din Ontario. Ryan Primrose, președintele instituției, a fost profund impresionat de descoperire. „Este cu siguranță una dintre cele mai neașteptate și fascinante relicve ale carierei mele”, a declarat el.

Pentru a descifra misterul, Primrose a apelat la unul dintre cei mai importanți specialiști în runologie din lume, profesorul Henrik Williams de la Universitatea Uppsala, Suedia. Vizita acestuia în Canada, realizată în condiții dificile, a fost memorabilă: „Am stat trei ore sub o prelată, iluminând runele cu o lanternă, în timp ce colegii mei înghețau afară”, a rememorat el.

Rezultatul analizelor a fost surprinzător: runele aparțin alfabetului Futhark vechi, folosit de popoarele germanice între secolele II și VIII d.Hr. Alfabetul a fost considerat pierdut până în secolul al XIX-lea, când a fost decodat de savantul norvegian Sophus Bugge. Ce caută însă o astfel de inscripție în inima Americii de Nord?

Umbra suedeză din adâncul pădurii

Ipoteza cea mai plauzibilă nu duce spre vikingi, deși aceștia au ajuns pe țărmurile canadiene cu multe secole înaintea europenilor moderni. În schimb, toate indiciile sugerează că autorul gravurii ar putea fi un suedez din secolul al XIX-lea, angajat al Companiei Hudson’s Bay — una dintre cele mai vechi corporații comerciale din lume, activă în colonizarea teritoriului canadian.

În mod curios, versiunea Rugăciunii Domnești gravată pe stâncă pare să corespundă aproape perfect cu una publicată în 1611 de către ocultistul suedez Johannes Bureus, un savant care a transformat rune străvechi în alfabet spiritual. Publicația respectivă a fost reeditată în secolul al XIX-lea — exact în perioada în care muncitorii scandinavi lucrau în posturile izolate ale Companiei.

Credință sau ritual uitat?

„Această lespede e dovada unui gest de devoțiune profundă. Dar cui i-a fost adresat? A fost un altar tăcut? Un act de solitudine mistică?”, se întreabă Primrose.

Pe lângă caracterul ei religios, stânca pare să fi fost protejată în mod deliberat. A fost găsită îngropată sub un strat subțire de pământ și frunziș, iar în jurul ei nu s-au descoperit alte obiecte arheologice. Misterul rămâne.

În prezent, autoritățile colaborează cu proprietarii terenului pentru a încheia un acord care să permită conservarea sitului și transformarea acestuia într-un loc de vizitare public. O structură de protecție este deja în plan.

Chiar dacă gravura s-a dovedit a fi mai recentă decât se spera inițial, misterul stâncii rugătoare din pădurea canadiană rămâne viu. Poate nu e o relicvă vikingă, dar e cu siguranță o fereastră deschisă spre o istorie alternativă — una scrisă în rune tăcute, pe piatra rece, departe de ochii lumii.