Revista Historia, citită de soldaţii români din Afganistan
Numărul special al revistei Historia dedicat bătăliei de la Stalingrad a generat foarte multe reacții pozitive din partea cititorilor de istorie. Printre multe comentarii pe care le-am primit, atât pe adresa de email cât și pe Facebook, ne-a impresionat fotografia făcută de un ofițer român aflat pe frontul din Afganistan.
Fotografia postată pe Facebook de către ofițerul Buia Mihai Iancu este însoțită de următorul mesaj:„Respectul unui ofițer român aflat pe frontul din Afganistan. Faceți o treabă minunată. Atașez o fotografie și vă asigur că nici noi nu am uitat..."
Mesajul ofițerului român „nici noi nu am uitat" vine ca reacţie la titlul de pe coperta revistei Historia, „Noi nu uităm", dar şi la editorialul scris de redactorul-șef al revistei, Ion M. Ioniță, intitulat: „Stalingrad! Da, noi ne amintim!", pe care îl redăm în continuare.
«Într-o vreme în care patriotismul a ajuns vorbă de ocară şi interesul naţional se vinde la tarabă, în direct, la oră de audienţă maximă, revista „Historia“ continuă misiunea pe care şi-a asumat-o:de a aduce în dezbaterea zilei de astăzi cele mai dramatice momente ale istoriei românilor.
Acum un an, „Historia“ a fost singura publicaţie din presa noastră care a marcat împlinirea a 70 de ani de la intrarea României în Al Doilea Război Mondial. Am pus pe copertă ordinul Mareşalului emis în noaptea de 21-22 iunie 1941, „Ostaşi, vă ordon:Treceţi Prutul!“ Apariţia numărului special dedicat declanşării războiului antisovietic a provocat o furtună politică. Ion Cristoiu i-a arătat revista preşedintelui Băsescu, iar şeful statului s-a lansat într-o serie de comentarii care au trimis unde de şoc în toate direcţiile. Traian Băsescu a declarat atunci că ar fi luat aceeaşi decizie ca Mareşalul şi l-a atacat dur pe Regele Mihai. Reacţiile nu au întârziat să apară, inclusiv de la Kremlin. O dovadă cât se poate de elocventă că istoria nu este numai trecut turnat în paginile cărţilor, ci foarte mult prezent.
Decizia Mareşalului de a intra în război alături de Al Treilea Reich a decis soarta României. Putea oare să facă şi altfel? O a doua decizie de aceeaşi greutate istorică a fost hotărârea de a-l urma pe Hitler în adâncul nesfârşit al Rusiei în cea mai cumplită confruntare armată din câte a cunoscut omenirea. Peste 250.000 de soldaţi români au ajuns pe teatrul de operaţiuni de la Stalingrad. Deznodământul:150.000 de morţi, răniţi şi căzuţi în captivitatea sovietică. Două armate au fost practic anihilate. Prizonierii vor umple Gulagul, cei norocoşi având să se întoarcă peste opt sau zece ani acasă. Unde, pe mulţi i-a aşteptat Gulagul românesc.
<strong>Victimele Stalingradului au mai fost ucise încă o dată, prin uitare</strong>
Pentru că o nenorocire, fie ea şi naţională, nu vine niciodată singură, victimele Stalingradului au mai fost ucise încă o dată prin uitarea de după bătălie. Nimănui nu-i place să vorbească despre înfrângeri. Generalii nemţi au aruncat vina asupra trupelor române care au cedat în faţa uraganului de foc declanşat de comandamentul sovietic pe 19 noiembrie 1941, ziua în care soarta războiului s-a întors pe Frontul de Est. Aliaţi cu nemţii, am protestat slab. Apoi, aliaţi cu sovieticii, a trebuit să acoperim totul cu tăcere. Stalingradul a devenit un scurt paragraf al istoriei, de parcă niciodată nu am fi fost acolo. Nici astăzi, din motive curioase, nu vrem să vorbim despre românii şterşi de pe suprafaţa pământului în viscolul Stalingradului. Oasele lor s-au topit de mult în malul Donului şi în Stepa Calmucă. „Historia“ îşi aminteşte!»