Despre stresul posttraumatic în cazul militarilor se vorbește doar de câteva decenii, chiar dacă soldații au fost întotdeauna afectați de experiențele de pe câmpul de luptă. Acum, cercetătorii britanici spun că au identificat semne ale acestei afecțiuni în texte datând din anul 1300 î.Hr, scrie <a href="http://www.bbc.com/news/health-30957719">BBC</a>.

Echipa de la Anglia Ruskin University a analizat mai multe texte antice, traduceri ale unor scrieri din Mesopotamia. Acesta conțin mărturiile unor soldați care susțin că au fost vizitați de „fantomele celor pe care i-au întâlnit în luptă”;acest tip de experiențe, spun cercetătorii, ar duce astăzi la un diagnostic de sindrom de stres posttraumatic. Afecțiunea ar fi practic la fel de veche precum civilizația umană, spun specialiștii.

Profesorul Jamie Hacker Hughes, fost psiholog consultant pentru Ministerul Apărării, spune că prima descriere a stresului posttraumatic apare la Herodot, marele istoric grec, într-un fragment despre războinicul Epizelus și lupta de la Marathon:„brusc și-a pierdut vederea la ambii ochi, deși nimic nu-l atinsese”. Însă Hughes susține că există referințe mult mai vechi cu privire la stresul posttraumatic, încă din perioada dinastiei asiriene (1300-609 î.Hr.). „Simptomele ce apăreau după bătălie par a fi ceea ce numim noi astăzi simptome de stres posttraumatic. Soldații povesteau că aud și văd fantome vorbindu-le, fantomele oamenilor pe care-i uciseseră în bătălie – exact aceeași experiență a soldaților din ziua de astăzi”.

Primele diagnostice de stres posttraumatic au apărut în America după Războiul din Vietnam, deși după Primul Război Mondial aceleași simptome au fost desconsiderate și puse pe seama unor traume psihice minore cauzate de experiențele de pe front. „De când există civilizația umană și de când există războaie există și stresul posttraumatic. Acesta nu e o invenție a secolului XXI”, a mai declarat Hughes.