Putea să existe Planul Valev?

A curs multă cerneală după 1990 privind existența unui plan al Moscovei ce ar fi urmărit transformarea României într-un grânar pentru lagărul socialist și acest document a primit numele de Plan Valev. Lucrările științifice și internetul sunt pline de interpretări despre aceste intenții odioase împotriva poporului român, despre dorința Kremlinului de a dezintegra statul național, de a realiza un spațiu economic ce ar fi inclus chiar și capitala București.

Orice manual de istorie cuprinde date despre plan și despre modul eroic în care comuniștii de la București s-au opus și au continuat cu industrializarea. Trebuie să remarcăm acum un fapt ciudat. Se știe că Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost supus total Moscovei și a dus o politică de supraindustrializare. Datele oficiale publicate în 1962 demonstrează că regimul de la București putea să construiască tot ce-și propunea și avea binecuvântarea stăpânilor roșii.

Anul 1961 era marcat de existența a 1.609 întreprinderi cu 1.349.200 angajați. Se remarcă din același anuar statistic că fabricile cunoșteau un proces de extindere și apăreau adevărați mamuți industriali. Astfel, apar 209 uzine cu peste 1.000 de muncitori față de 168 în 1960. Se trece de la 21 de unități cu peste 3000 de angajați la 34.

Existau 18 fabrici cu peste 5.000 de angajați fiecare. Se pregăteau noi capacități de producție și E. B. Valev constata că lipsa energiei electrice a frânat procesul rapid de transformare a economiei. Procesul de industrializare nu mai putea fi oprit din moment ce orașele cunoșteau o expansiune explozivă. Populația urbană ajungea la un 32, 5% și numai Bucureștiul avea 6, 6% din locuitorii țării.

Nu trebuie să se uite că acest Plan Valev nici măcar nu există, ci este un simplu articol de geografie economică publicat într-o revistă de specialitate. Oare când vor fi corectate manualele de minciunile propagandei?