Povestea coifului de la Coțofenești, în „Historia” de februarie

În dimineaţa de 25 ianuarie, din sediul Muzeului Drents din Assen, Regatul Ţărilor de Jos, a fost furată cea mai cunoscută piesă de artă datată din secolul V î.Hr. de pe teritoriul României. Coiful de la Coțofenești apare în toate manualele școlare, în tratatele de istorie, pe mărci poștale și reprezintă chiar emblema Muzeului Naţional de Istorie a României. Descoperiți povestea lui, fascinantă și dramatică, în dosarul de luna aceasta. Începând de azi, 13 februarie, revista „Historia” vă așteaptă la toate punctele de vânzare a presei și online, pe platforma paydemic.

Coiful este unic în lume, nu doar datorită faptului că este realizat din aur masiv (aprox. 750 de grame), ci și prin complexitatea decorului său. Acesta este datat în jurul anilor 450-400 î.Hr., la începutul celei de-a doua epoci a fierului, La Tène.

Conform specialiștilor, coiful a fost purtat în cadrul unor ritualuri sau ceremonii, și nu în lupte, fiind mai degrabă un simbol al rangului sau al puterii. Diametrul său mic sugerează că aparţinea unui tânăr lider, posibil un prinţ sau o căpetenie tribală. 

„Dincolo de valoarea materială, coiful este o fereastră către lumea de acum 2.500 de ani. Se discută despre el ca despre un simbol al identităţii naţionale. Cu siguranţă este una dintre cele mai valoroase piese găsite în România și care datează din perioada respectivă, însă de aici și până la noi e... cale de două milenii și jumătate. Doar între datarea coifului și civilizaţia dacică clasică(sec. I î.Hr. - I d.Hr.) sunt cam 300 de ani minimum, cam de la domnia lui Constantin Brâncoveanu până azi”, subliniază Ciprian Plăiașu.

Specialiștii sunt de acord că acest artefact prezintă elemente getice și scitice și că, probabil, aparţinea unei căpetenii locale. Ce informații avem despre geți și care a fost legătura lor cu dacii? 

„Din păcate, geţii nu au lăsat nimic scris despre ei, așadar trebuie să ne bazăm pe ce au scris mai ales grecii și apoi romanii despre acest neam războinic cu care au intrat la un moment dat în contact nemijlocit. (…) Informaţiile lor erau în general obţinute de la militari, negustori, diplomaţi și sclavi/prizonieri, orice informaţie dată trebuind așadar să fie luată și analizată cu mare atenţie. Apar frecvent în aceste lucrări antice numele de sclavi Geta sau Daos, dovadă a traficului de prizonieri dintre geţi și daci și lumea mediteraneeană, prizonieri din conflictele interne din lumea getică sau dintre geţi și sciţi. Cu siguranţă se vindeau/cumpărau și civili, și copii. Orașele grecești de la Marea Neagră mijloceau acest comerţ.” 

Citiți mai multe despre viața geților în articolul lui Andrei Pogăciaș. Tot de la el veți afla o nouă perspectivă asupra aurului dacic, „magnifica obsesie bimilenară”. 

Familii din istoria României

În Lumea. O istorie de familie, Simon Sebag Montefiore reconstituie istoria lumii prin prisma istoriei familiilor care au marcat acest traseu al destinului umanităţii timp de milenii. Este vorba despre dinastiile pe care oricine le știe de la școală, dar nu numai. Montefiore a scris despre istoria marilor imperii, dar și despre istoria ţărilor mai mici din Europa și din alte părţi ale lumii, a regatelor africane sau din Asia. 

Din regiunea noastră, Simon Sebag Montefiore a decis să vorbească despre familii din istoria României. De ce a făcut această alegere și de ce se simte atras de istoria României? Ce l-a îndemnat să scrie acest volum și de ce consideră că dinastiile joacă un rol important și în ziua de azi? Descoperiți în interviul semnat de Ion M. Ioniță.

Muzică și romantism: Robert Schumann și Clara Wieck

Într-o lună dedicată iubirii, descoperiți o relaţie ce a marcat istoria muzicii – o poveste între doi mari artiști care s-au iubit dincolo de opoziţia familiei și s-au sprijinit reciproc dincolo de sacrificii personale însemnate: compozitorul Robert Schumann și pianista Clara Wieck. 

„Într-un mod inedit, există mari personalităţi a căror viaţă personală este atât de specială și de intensă, încât pare că omul respectiv are trăsăturile unui personaj de poveste. Un astfel de per- sonaj cu totul deosebit este și Robert Schumann (1810-1856), compozitorul german adesea considerat cel mai romantic dintre romantici”, notează Cristina Niculescu.

El Camino de Santiago de Compostela 

V-ați săturat de vremea friguroasă și visați la o vacanță la mare, la soare, undeva în Grecia, Italia sau Spania?  La rubrica noastră de călătorii în istorie vă invităm în nordul Peninsulei Iberice, locul unde a început Reconquista creștină și unde, începând cam din aceeași perioadă, a fost instituit unul dintre cele mai vechi pelerinaje – El Camino de Santiago de Compostela. 

„Pe la începutul secolului al IX-lea, la 100 de ani de la victoria de la Covadonga, după ce tânărul Regat de Asturias a purtat câteva bătălii majore cu musulmanii, dar s-a și confruntat cu problemele oricărei monarhii medievale – regi nepotriviţi, asasinate etc. –, se produce un miracol: aflarea mormântului Sfântului Apostol Iacob. Evenimentul are loc nu departe de coasta Galiciei, zonă intrată în aria de influenţă a regatului creștin încă din anul 750, când musulmanii au decis să se retragă spre sud pe aliniamentul râului Duero și al zonei Rioja”, povestește Cristian Plăiașu.

Santiago de Compostela înseamnă Sfântul Iacob al Câmpului Stelelor, căci, potrivit legendei, mormântul a fost găsit de un cioban călăuzit de o stea strălucitoare.

Monarhii asturieni Alfonso al II-lea și Alfonso al III-lea, împreună cu Curtea din Oviedo, sunt primii pelerini cunoscuţi ai secolului al IX-lea. Astăzi, peste 450.000 de pelerini ajung în Santiago în fiecare an și primesc certificatul Compostela. 

*** 

Încă n-a venit timpul de vacanță? Nu-i nimic, vă îndulcim noi șederea acasă cu recomandări de filme, cărți și expoziții, numai bune de savurat în zilele friguroase de februarie. 

Lectură cu plăcere și cu folos!