Originea surprinzătoare a locuitorilor Ibizei islamice, în Evul Mediu
Ibiza medievală era departe de a fi un colț liniștit al Mediteranei. Un nou studiu genetic arată că insula făcea parte dintr-o lume dinamică ce lega Europa, Africa de Nord și chiar zona Sahel, la sud de Sahara.
O echipă internațională de cercetare condusă de Centre for Palaeogenetics (CPG), o colaborare între Universitatea din Stockholm și Muzeul Suedez de Istorie Naturală, a arătat că populația era remarcabil de diversă, conectată la Europa, Africa de Nord și Africa subsahariană prin comerț, migrație și rețele sociale, informează un comunicat al Universității din Stockholm.
Analizând ADN-ul provenit de la 13 indivizi îngropați într-un cimitir islamic din secolele X-XII, cercetătorii au descoperit un spectru larg de origini genetice, de la predominant europene la predominant nord-africane. Acest lucru reflectă grade variate de amestec genetic după cucerirea musulmană a Ibizei din anul 902.
Sursele istorice descriu două mari valuri demografice care au modelat insula: o colonizare inițială legată de expansiunea Califatului Omeiad (secolele VII-VIII) și un aflux ulterior asociat cuceririi de către Dinastia Almoravidă (dinastie musulmană berberă care avea centul de putere în Marocul de azi – n.r.) de la începutul secolului al XII-lea.
Doi indivizi prezentau ascendență subsahariană, unul având origini în zona Senegambiei de astăzi, iar celălalt în sudul Ciadului, oferind dovezi biologice ale rețelelor transsahariene militare și/sau de sclavie menționate în textele arabe medievale.
„Aceste genomuri arată că oameni atât din vestul, cât și din centrul Sahelului au devenit parte a comunităților din Iberia islamică. Aceasta este o dovadă genetică directă a rețelelor pe distanțe lungi care ajungeau până în Sahel, așa cum sunt descrise în sursele istorice”, spune Ricardo Rodríguez-Varela, cercetător la Departamentul de Arheologie și Studii Clasice al Universității din Stockholm și autor principal al studiului publicat în revista Nature Communications.
Folosind tehnici avansate, cercetătorii au estimat că fluxul genetic nord-african către Ibiza a început cu doar două până la șapte generații mai devreme. Acest lucru plasează principalul eveniment de amestec genetic la sfârșitul secolului al IX-lea.
„Aceste genomuri surprind momentul în care lumea islamică și societățile creștine din Iberia au început să se transforme reciproc. Cu ajutorul ADN-ului antic, putem începe să vedem cum aceste procese istorice majore s-au desfășurat în viețile oamenilor reali”, spune Anders Götherström, autor senior al studiului și lider al grupului de cercetare în arheogenetică de la Centre for Palaeogenetics.
Studiul a analizat, de asemenea, agenți infecțioși. Un individ era infectat cu Mycobacterium leprae, bacteria responsabilă pentru lepră, marcând primul caz confirmat genetic din Iberia islamică medievală. Înmormântarea sa respecta practicile islamice standard, fără semne de excludere.
„Nu există dovezi în contextul funerar că ar fi fost tratat diferit de ceilalți, un tipar raportat și în comunități creștine contemporane”, spune Zoé Pochon, cercetătoare la Departamentul de Arheologie și Studii Clasice al Universității din Stockholm, coautoare a studiului.
Caravană traversând deșertul Sahara, pictură din secolul al XIX-lea de Théodore Frère (© Musée des beaux-arts de Reims / Wikimedia Commons)