O sabie de fier extrem de rară, descoperită în mormântul unui războinic din secolul al VII-lea
O sabie de fier extrem de rară, vârfuri de săgeți și mai multe bijuterii, au fost descoperite de arheologii maghiari în mormântul unui războinic din secolul al VII-lea.
Arheologii au scos la iveală rămășițele unei săbii rare din fier, bijuterii și alte artefacte în mormântul vechi de 1.300 de ani al unui războinic de rang înalt, informează Live Science.
Sabia elegant curbată - un tip de armă folosit în principal de războinicii călare - este puternic ruginită, dar păstrează încă urme de decorațiuni fine pe lamă, care dezvăluie măiestria cu care a fost realizată.
Mormântul - situat în apropierea orașului Székesfehérvár (cunoscut și ca Fehérvár), la aproximativ 50 de kilometri sud-vest de Budapesta - a fost descoperit cu ajutorul imaginilor din satelit, potrivit Muzeul „Sfântul Ștefan Rege” (Szent István Király Múzeum).
Săpăturile fac parte din programul „Cimitire din Spațiu”, derulat de Muzeul Național al Ungariei și Muzeul „Sfântul Ștefan Rege”, care analizează urmele vizibile în culturile agricole din imaginile din satelit pentru a identifica situri arheologice îngropate.
Mormântul a fost jefuit
Arheologii maghiari au constat că există semne clare că mormântul de lângă Székesfehérvár fusese jefuit, dar totuși conținea un bogat ansamblu de obiecte funerare, inclusiv sabia.
Lama și mânerul armei sunt intacte, ceea ce o face o descoperire extrem de rară pentru acea perioadă. Totuși, fiind puternic ruginită și extrem de fragilă după 1.300 de ani petrecuți sub pământ, sabia a trebuit să fie ridicată din sit pe un suport special din lemn, potrivit muzeului.
Arheologii au mai descoperit catarame de centură din argint, ornamente metalice aurite pentru împletituri de păr, cercei din mărgele de sticlă, un cuțit lung și vârfuri de săgeți care probabil au fost păstrate într-un tolbă - deși tolba, precum și tulpinile și penele săgeților, s-au dezintegrat complet.
Rămășițele războinicului au fost, de asemenea, găsite în mormânt. În timp ce brațele și partea inferioară a corpului erau dispuse anatomic, capul, pieptul și abdomenul fuseseră „devastate” de jefuitori, potrivit raportului.
Avarii panonieni
Mormântul descoperit datează din perioada 670–690 d.Hr., când regiunea făcea parte din vastul Haganat Avar, o formațiune politică din Europa Centrală, care avea centrul în Bazinul Carpatic, pe teritoriul actual al Ungariei.
Avarii din Europa Centrală sunt numiți astăzi „avarii panonieni” (Imperiul Bizantin numea acea regiune „Pannonia”) pentru a fi deosebiți de avarii semi-nomazi din Asia Centrală, despre care un studiu genetic din 2022 a arătat că erau înrudiți.
Potrivit istoricului bizantin Menander Protector, bizantinii din secolul al VI-lea credeau că avarii panonieni erau aceiași avari din Asia Centrală de care auziseră în secolul al V-lea și de care se temeau foarte mult - dar pe care nu-i întâlniseră niciodată.
Oamenii de știință și istoricii consideră în prezent, că avarii panonieni erau o confederație diferită de popoare semi-nomade din stepele eurasiatice, probabil conduse de o elită turcică sau mongolică. Ei nu au lăsat în urmă o limbă scrisă, ceea ce face cultura lor enigmatică astăzi.
Avarii panonieni au întemeiat un regat în Bazinul Carpatic în secolul al VI-lea, scrie istoricul Walter Pohl în volumul „The Avars: A Steppe Empire in Central Europe, 567–822” (Cornell University Press, 2018).
Dar luptele lor cu Imperiul Bizantin, francii și bulgarii au contribuit la prăbușirea regatului în secolul al IX-lea, iar teritoriul a fost cucerit de maghiari - un grup etnic diferit, provenit din regiunea Volga-Ural, strămoșii majorității ungurilor moderni.