Monumente, eroi şi interese politice

Sărbătoarea de Înălţare a devenit Ziua Eroilor în amintirea generaţiilor de militari şi civili obligaţi de poftele vecinilor să-şi sacrifice viaţa pentru apărarea brumei de bunuri agonisite prin truda cotidiană. Chiar dacă omenirea a evoluat intelectual prin generalizarea învăţământului, ideea eliminării războiului n-a prins în clasele politice şi conflictele au devenit mai sângeroase pe măsură ce ştiinţa punea la dispoziţie noi mijloace ucigătoare. Ţările au fost împânzite cu monumente ce amintesc de cei ce au fost sacrificaţi pentru atingerea unor obiective definite drept de interes naţional.

Poporul român nu putea să scape de acest adevărat blestem al speciei umane şi a ajuns să fie implicat în patru conflicte de amploare de la unirea din 1859. Al Doilea Război Mondial a fost cel mai sângeros şi militarii români au fost destul de slab pregătiţi pentru încleştările de masă. Au rezultat multe nume pentru a fi săpate în piatra rece a monumentelor, dar regimul comunist n-a vrut să le ofere acest drept la toţi cei decedaţi pentru ţară. De ce au fost aşa de multe victime? Explicaţia a fost oferită de mareşalul Ion Antonescu într-o şedinţă a Consiliului de Miniştri din data de 5 septembrie 1941. Infanteristul român a fost obligat să se supună unui regim strict de economie în timpul regelui Carol al II-lea şi nu primea pentru trageri nici măcar cinci cartuşe pe an. Mai grav. Artileriştii au intrat în conflict fără să tragă cu măcar o dată cu propriul tun, adică repetau manevrele executate de către comandantul bateriei.  

 „Naţiunea va plăti cu foarte mult sânge lipsa de pregătire şi de instrucţie”, era concluzia militarului de carieră. Bătălia pentru Odessa avea să confirme foarte repede această situaţie tristă. Clasa politică a investit mult în armată, dar comisioanele au luat prea multe fonduri. Corupţia a fost cauza universală a dezastrelor şi monumentele nu au loc pentru oamenii sacrificaţi fără milă de cei ce se definesc elitele statelor. Din păcate, istoria se repetă.

Bibliografie minimală 

Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri Guvernarea Ion Antonescu, vol. IV (iulie – septembrie 1941), ediţie Marcel-Dumitru Ciucă, Maria Ignat, Bucureşti, 2000.

Eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei. 22 iunie-26 iulie 1941, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1999.

Giurescu, Dinu C., România în Al Doilea Rãzboi Mondial, All istoric, Bucureşti,1999. Halder, Franz, Jurnal,1939-1942, Editura Elit, f.a.