Mister sub mușchi: gravuri rupestre vechi de 3.000 de ani, descoperite în Norvegia

O descoperire recentă de sub Kolsåstoppen, un deal situat în Bærum, în estul Norvegiei, a readus în atenție gravurile rupestre preistorice ale Norvegiei și oamenii care le-au creat în urmă cu mai bine de 3.000 de ani. Potrivit unui reportaj publicat de Science Norway, experimentatul „vânător” de gravuri rupestre Tormod Fjeld a dat peste o concentrare remarcabilă de astfel de desene în mod cu totul neașteptat, în timp ce își ducea fiica cu mașina într-o zonă din apropiere. Ceea ce a început ca o simplă privire aruncată asupra reliefului din jur s-a transformat rapid într-o descoperire spectaculoasă: mai multe gravuri extrem de bine conservate, incizate direct în stâncă.

Printre cele mai impresionante reprezentări se numără gravurile cu nave de mari dimensiuni, un motiv recurent și deosebit de important în arta rupestră scandinavă. Aceste corăbii, unele reprezentate vertical, altele inversate, sunt datate, cel mai probabil, în Epoca Bronzului nordică (aproximativ 1800–500 î.Hr.). Arheologii interpretează în mod curent astfel de imagini ca simboluri ale călătoriilor, comerțului, drumurilor rituale sau credințelor cosmologice legate de soare și viața de apoi. Gravuri similare cu nave au fost descoperite în situri celebre precum Tanum, în Suedia, sau Alta, în nordul Norvegiei, ceea ce sugerează existența unor tradiții culturale și simbolice comune în vaste regiuni ale Scandinaviei preistorice.

Pe lângă nave, Fjeld a identificat și o amprentă de picior de mari dimensiuni, reprezentând talpa unui picior, precum și o mână cu cinci degete groase. Părțile corpului uman sunt relativ rare în arta rupestră norvegiană, comparativ cu animalele sau navele, ceea ce face aceste motive cu atât mai fascinante. Cercetătorii asociază adesea urmele de pași și amprentele de mâini cu prezența ritualică, marcarea teritoriului sau acte simbolice de identitate și posesie. Gravuri comparabile din alte regiuni nordice au fost interpretate drept expresii ale puterii, ale participării la ceremonii sau ale legăturii dintre oameni și peisajele sacre.

Peisajul, cheia descoperirii

Fjeld subliniază că descoperirea gravurilor rupestre nu ține doar de noroc, ci de o înțelegere profundă a peisajului. În interviul acordat Science Norway, el explică faptul că interpretarea elementelor de relief — precum vechile linii de coastă, suprafețele stâncoase orientate spre soare sau apropierea de căile navigabile preistorice — este esențială. În Epoca Bronzului, nivelul mării era considerabil mai ridicat, ceea ce înseamnă că multe gravuri aflate astăzi în interiorul uscatului se găseau odinioară în apropierea țărmului. Acest tipar este confirmat de descoperiri din întreaga Norvegie, unde gravurile rupestre apar frecvent de-a lungul fostelor rute maritime.

Această abordare bazată pe peisaj nu doar că ajută la localizarea gravurilor, ci oferă și indicii despre modul în care oamenii preistorici interacționau cu mediul înconjurător. Fjeld afirmă că metoda creează un sentiment de apropiere față de autorii originali ai gravurilor, permițând observatorilor moderni să înțeleagă mai bine alegerile și semnificațiile din spatele amplasării imaginilor.

Importanță arheologică și resurse limitate

Reidun Marie Aasheim, arheolog în cadrul administrației județene Akershus, a descris descoperirile drept „foarte incitante”, într-un comentariu pentru ziarul norvegian Budstikka, citat de Science Norway. Ea a subliniat că numeroase situri de patrimoniu cultural din Norvegia rămân nedocumentate din cauza resurselor limitate. Cercetările arheologice oficiale sunt realizate, de regulă, doar atunci când sunt planificate proiecte de infrastructură, precum construcția de drumuri sau ansambluri rezidențiale. În acest context, explorările sistematice realizate de pasionați dedicați, precum Fjeld, joacă un rol esențial în extinderea cunoașterii patrimoniului preistoric norvegian.

Contribuțiile lui Fjeld nu se limitează la zona Bærum. De cealaltă parte a fiordului Oslo, în comuna Frogn, lângă Drøbak, numărul siturilor cunoscute de gravuri rupestre a crescut spectaculos. Dacă anterior erau documentate doar zece locații, din 2023 Fjeld a descoperit peste 70 de noi situri. Această creștere rapidă sugerează cât de multe vestigii rămân încă ascunse și indică faptul că sud-estul Norvegiei ar putea adăposti una dintre cele mai dense concentrații de artă rupestră din regiune.

Gravuri rare în gresie, în estul Norvegiei

Un aspect deosebit al descoperirii din Bærum este materialul în care au fost realizate gravurile. Acestea sunt incizate în gresie, nu în granitul dur întâlnit mai frecvent în Østfold și în alte părți ale estului Norvegiei. Gresia, fiind mai moale, permite ca loviturile individuale ale uneltelor să rămână vizibile sub forma unor mici adâncituri, oferind informații valoroase despre tehnicile de lucru și instrumentele folosite în Epoca Bronzului. În cazul granitului, gravurile sunt, de regulă, mai dens cioplite, iar urmele individuale se pierd adesea.

Gravurile în gresie sunt mai puțin durabile și, prin urmare, mai rare, ceea ce face ca păstrarea lor să fie cu atât mai importantă. Existența lor sugerează, totodată, că artiștii preistorici și-au adaptat tehnicile la condițiile geologice locale, demonstrând atât îndemânare, cât și flexibilitate.

O imagine mai amplă asupra Norvegiei preistorice

Privite în ansamblu, aceste descoperiri adaugă detalii esențiale la înțelegerea societății din Epoca Bronzului în Norvegia. Navele, motivele umane și alegerea atentă a amplasamentului indică o cultură profund legată de mare, de practici rituale și de expresia simbolică.

Așa cum relatează Science Norway, Fjeld este convins că multe alte gravuri rămân încă ascunse în peisajele din Asker și Bærum. Dacă această ipoteză se va confirma, viitoarele descoperiri ar putea remodela interpretările actuale asupra trecutului preistoric al Norvegiei și ar putea întări legăturile dintre tradițiile de artă rupestră din întreaga Scandinavie.