Mărturii din prizonierat

Cartea lui Radu Mărculescu, Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică, face parte din seria jurnalelor trăite, a experienţelor adunate, ordonate, transformate în mărturii şi-apoi în istorie.

Criticul literar Dan C. Mihăilescu spune despre acest volum că „este o carte care umileşte şi calcă în picioare“, ea fiind menită „să arate ce înseamnă suferinţa cu adevărat“.

După 1989, Radu Mărculescu şi-a împărtăşit în pagini memorialistice experienţa prizonieratului în URSS. Profesor de liceu şi ofiţer în rezervă în Armata Regală Română, Radu Mărculescu (n.1915) a fost luat prizonier în urma luptelor de la Cotul Donului, odată cu intrarea României în război de partea Axei.

Cartea de faţă reprezintă primul document semnificativ în legătură cu experienţele trăite de soldaţii şi ofiţerii români prizonieri de război în Rusia celui de-Al Doilea Război Mondial, document ivit cu greutate:„Voi mai avea oare puterea şi răgazul să duc la capăt şi această făgăduinţă şi îndatorire? Duhul e plin de osârdie;dar trupul?“ În „România Literară“ din 11 aprilie 2001, Monica Lovinescu nota despre acest jurnal:„Pe lângă talent (deoarece are şi talent literar), ţinută, demnitate, curaj..., Radu Mărculescu are şi o memorie stăpână pe timp. Graţie ei, zeci şi zeci de nume pierdute în anonimat redevin acum ceea ce au fost:personaje istorice. Îţi vine să crezi că autorul-martor a uitat să îmbătrânească tocmai pentru a ne propune drept modele pe aceşti oameni care, în condiţii de o extremă vitregie, au «învăţat să-şi iubească» semenii. Şi asta unde? Într-un sistem represiv ca Gulagul, întemeiat pe ură, trădare, delaţiune!“