Locotenentul care a deschis Zidul Berlinului: „Când am văzut masele de est-germani, am ştiut că aveau tot dreptul să treacă”
Poliţistul de frontieră care a ordonat ca Zidul Berlinului să fie deschis vorbeşte despre decizia care a făcut istorie, la 25 de ani după eveniment.
La 11:30, pe 9 noiembrie 1989, locotenentul-colonel Harald Jäger a trebuit să se confrunte, ore întregi, cu peste 20.000 de protestatari est-germani, care s-au adunat la graniţele Berlinului, cerând să fie lăsaţi înăuntru. Jäger a dat ordin ca 46 de gardieni înarmaţi să deschidă barierele şi să se dea deoparte. Acela a fost momentul în care a început să cadă, bucată cu bucată, Zidul Berlinului, iar est-germanii, împreună cu Angela Merkel, au intrat în Berlinul de Vest.
Când mulţimea a ajuns la punctul său de control, locotenentul-colonel Jäger a mărturiseşte că a plâns. Odată de uşurare pentru că tensiunile de la Zid au luat sfârşit fără violenţe, dar şi de disperare pentru că idealul comunist pe şi l-a însuşit o mare parte din viaţă eşuase.
Bărbatul, acum în vârstă de 71 de ani, refuză să fie numit erou. „Eroii se aflau pe cealaltă parte. Eu am fost în siguranţă”, a declarat acesta ziarului german „ Mitteldeutsche Zeitung”. Cu toate acestea, dacă Jäger nu ar fi dat ordinil ca Zidul Berlinului să se deschidă, acea noapte s-ar fi terminat în băi de sânge.
Amintirile lui Jäger
După săptămâni întregi de proteste şi refugiaţi dispăruţi în Cehoslovacia şi Ungaria, est-germanilor li s-a permis, în sfârşit, să circule liber. Persoana însărcinată cu informarea mediei a spus, însă, din greşeală, că legea va fi pusă în aplicare imediat. Atunci, zeci de mii de est-germani au apărut la Zid, cerând să fie lăsaţi să intre. Masele înaintau, iar locotenentul-colonel Jäger a început să-şi sune disperat superiorii pentru indicaţii. Niciunul, însă, nu i-a spus ce să facă, iar mulţimea de la graniţe devenea din ce în ce mai furioasă.
„Lumea mea se prăbuşea şi simţeam cum sunt abandonat de partid şi de comandanţii mei, care mă presau să iau măsuri, dar nu îmi spuneau ce măsuri. Ştiau că viaţa lor este în joc, aşa că voiau să iau eu o decizie”, povesteşte Harald Jäger, potrivit „The Telegraph”.
La 11:30, acesta a decis să îi lase pe toţi să treacă. „Eram doar un locotenent-colonel şi nu aveam autoritatea necesară. Cum nu am primit niciun ordin de sus, am fost forţat să acţionez. Când am văzut masele de est-germani, am ştiut că aveau tot dreptul să treacă”, povesteşte Jäger.