Legătura dintre Prinţul Paul şi Regele Mihai. Războaie prin tribunale între doi urmaşi ai Regelui Carol al II-lea
Legătura dintre Prinţul Paul şi Regele Mihai. Paul Lambrino, numele din acte al Prinţului Paul, s-a judecat zeci de ani cu Regele Mihai I pentru ca acesta să fie recunoscut ca urmaş legitim al Regelui Carol al II-lea.
Regele Carol al II-lea s-a căsătorit pentru prima oară în 1918, în Ucraina, la Odessa, cu Ioana Valentina Lambrino. Căsătoria acestora nu a fost recunoscută de Casa Regală, dar nici nu a fost anulată de Biserica Ortodoxă. În urma acestei căsătorii, Regele Carol al-II-lea şi Ioana Valentina Lambrino au avut un copil, pe Carol Mircea.
A două căsătorie a Regelui Carol al II-lea
Regele Mihai I este fiul Regelui Carol al II-lea din căsătoria cu Prinţesa Elena a Greciei şi Danemarcei. El a devenit pentru prima dată rege după moartea bunicului său Ferdinand şi în urma renunţării la tron a tatălui său, în decembrie 1925. În 1948, Regele Mihai I s-a căsătorit cu Regina Ana, iar în urma acestei căsătorii au rezultat cinci fete. Cea mai mare, Principesa Margareta, a fost numită drept succesoare la conducerea Casei Regale a României în 1997.
Cum încep drumurile prin tribunale
În 1955, Carol Mircea a înaintat Tribunalului din Lisabona o cerere în care solicita să fie recunoscut ca fiu legitim al Regelui Carol al II-lea. Ulterior, Tribunalul din Lisabona a stabilit că Prinţul Carol Mircea este fiul legitim al lui Carol al II-lea.
Pe 13 octombrie 1995, Tribunalul Teleorman a admis cererea de recunoaştere a sentinţei portugheze, fapt ce a permis reprezentanţilor lui Lambrino să ceară anularea acestui nume şi înlocuirea sa cu titulatura Hohenzollern de România. Ulterior, pe 1 aprilie 1999, Lambrino, fiul lui Carol al II-lea şi al Ioanei Valentina de Lambrino (cunoscută sub numele de Zizi Lambrino), a fost recunoscut ca succesor al familiei regale române de către Curtea de Apel Bucureşti.
În 1999, avocatul Teodor Rus, apărătorul Prinţului Carol Mircea şi al fiului acestuia, susţinea că preocuparea acestora de a se pronunţa o sentinţă dreaptă nu este legată câtuşi de puţin de pretenţii dinastice sau de intenţia de a prelua bunuri aparţinând Casei Regale, ci sunt animaţi exclusiv de intenţia de a se restabili un adevăr istoric.