Istorie şi prezent: 135 de ani de relaţii diplomatice între România şi Marea Britanie

În urmă cu 135 de ani, la 20 februarie 1880, România şi Marea Britanie stabileau relaţii diplomatice la nivel de legaţie condusă de un ministru plenipotenţial. În aceeaşi zi, reprezentanţii diplomatici britanic, francez şi german la Bucureşti înaintau ministrului român al afacerilor externe notele de recunoaştere a României ca stat independent. În discursul rostit cu acest prilej, Regele Carol I îşi exprima bucuria ”de a vedea stabilite cele mai bune relaţii între România şi Marea Britanie, sperând că relaţiile de prietenie deja existente între cele două ţări vor fi consolidate în viitor”.

135 de ani este, însă, o perioadă prea scurtă pentru a înţelege profunzimea relaţiilor dintre România şi Marea Britanie. Dacă privim în trecut, vom descoperi că, în antichitate, cele două popoare au făcut parte din aceeaşi entitate politică, Imperiul Roman. Există dovezi arheologice că, atunci când romanii au construit Zidul lui Hadrian în nordul Angliei, printre constructori s-au aflat trupe recrutate în Dacia. Morminte ale soldaţilor daci şi pietre inscripţionate din Zidul lui Hadrian, gasite la Newcastle, atestă prezenţa dacilor în Britania timp de mai multe generaţii. Una dintre inscripţii, datând din anul 219, menţionează:“În timpul lui Modius Iulius, reprezentant al împăratului cu atribuţii pretoriene, Prima Cohorta Dacică Aelia (Cohors Prima Aelia Dacorum, după numele împaratului, Publius Aelius Hadrianus-n.n.) a construit acest fort, sub comanda tribunului Marcus Claudius Menander”.

Colecţiile de cărţi şi hărţi de la British Library confirmă faptul că relaţiile economice şi culturale dintre cele două ţări sunt mult mai vechi decât cele diplomatice. Între acestea, un document din secolul al XVI-lea, semnat de ambasadorul britanic la Constantinopol şi domnitorul Moldovei, menţionează privilegiile comerciale acordate negustorilor britanici. Începând cu perioada domniei lui Vlad Ţepeş, Principatele Române s-au aflat la confluenţa dintre Vest şi Est, dintre imperiile habsburgic, ţarist şi otoman, domnitorii români aparându-şi cu înverşunare ţările împotriva invadatorilor străini.Odată cu decăderea Imperiului Otoman, România a dobândit o importanţă strategică vitală pentru interesele britanice în Strâmtoarea Bosfor şi la Marea Neagră, până într-atât încât Londra a intervenit în Războiul Crimeei pentru a opri avansarea ruşilor în Bazinul Dunării, creând astfel condiţiile pentru unirea Ţării Româneşti cu Moldova, două din cele trei principate române, şi formarea Statului Român Modern la 24 ianuarie 1859 (Transilvania s-a unit cu România la 1 Decembrie 1918).

Secolul al XIX-lea a reprezentat un moment important în evoluţia relaţiilor noastre bilaterate. În ianuarie 1803, Marea Britanie a deschis la Bucureşti prima sa misiune diplomatica oficială, Consulatul Britanic, iar în martie 1814 un al doiea consulat a fost deschis la Iaşi. România şi Regatul Unit au semnat primul tratat bilateral modern de comerţ şi navigaţie în anul 1880,   iar la începutul relaţiilor diplomatice cele doua state erau strâns legate prin familiile regale, Regina Maria a României având naţionalitate britanică prin naştere şi fiind nepoata Reginei Victoria. În Primul Război Mondial, Regina Maria a susţinut puternic intrarea României alaturi de Marea Britanie. 800.000 de soldaţi români au luptat atunci de partea Antantei, iar peste 335, 000 dintre ei au dat sacrificiul suprem, pierderile suferite de armata română reprezentând 6% din militarii decedaţi în Marele Război. În perioada interbelică, Nicolae Titulescu, una dintre cele mai sclipitoare minţi europene din acea vreme, ales în doua rânduri Preşedinte al Ligii Naţiunilor, a fost Ambasadorul României la Londra.

 Relaţiile bilaterale erau atât de strânse, încât României i s-a oferit posibilitatea de a  intra în posesia uneia dintre cele mai frumoase si prestigioase locaţii din Londra pentru a servi drept reşedinţă ambasadorilor săi, 1 Belgrave Square.La această adresă, în 1939, Ministrul Afacerilor Externe al României, Grigore Gafencu, l-a întâlnit pe Primul Lord al Amiralităţii, Winston Churchill. O fotografie a întâlnirii dintre cei doi, pe care am gasit-o 70 de ani  mai târziu într-o colecţie privată, se află pe biroul meu, iar în 2009 am avut privilegiul de a o avea ca oaspete în aceeaşi încăpere din 1 Belgrave Square pe Lady Mary Soames, fiica lui Sir Winston.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, alianţa tradiţională dintre cele două ţări a fost pusă la încercare, deoarece la 22 iunie 1941 România a intrat în război împotriva Uniunii Sovietice pentru a redobândi Basarabia si Bucovina de Nord, ocupate de Stalin în 1940. România şi Marea Britanie au încheiat razboiul ca aliaţi, dar în următorii 42 de ani cooperarea a fost umbrită de diferenţele de ideologie. Însă, chiar şi în perioada Razboiului Rece, schimburile culturale au continuat, trecând peste divergenţele politice, pentru a pune în valoare moştenirea comună, tradiţiile şi umanismul ce caracterizează cele două popoare.

 Astăzi, facem iarăşi parte dintr-o Europa unită, alianţa noastră este complet refăcută, iar Parteneriatul Strategic stabilit în 2003 este mai solid ca oricând. Marea Britanie a fost un susţinător puternic al aderării României la NATO şi la UE, contribuind la succesul nostru. Dezvoltarea relaţiilor bilaterale este reflectată de calitatea cooperării şi de diversitatea intereselor comune. Dacă în antichitate dacii au construit Zidul lui Hadrian, în 2012 urmaşii lor români s-au aflat printre constructorii Satului Olimpic din Londra. 7.000 de studenţi români umplu astăzi aulele universităţilor britanice, 4.000 de asistente şi medici români lucrează în sistemul britanic de sănătate (NHS) şi mii de români sunt printre cei ce fac din City–ul londonez centrul internaţional al diplomaţiei financiare şi comerciale. Peste 3.000 de britanici trăiesc în România, contribuind la viaţa economică şi culturală vibrantă a ţării.

 Crăciunul anului trecut a marcat încă o aniversare:25 de ani de la căderea comunismului în România, eveniment emarcabil care a transformat relaţiile dintre ţările noastre. După deceniile petrecute sub un regim represiv, românii şi-au reafirmat ataşamentul faţă de adevăratele valori democratice şi respectul pentru drepturile omului, revendicându-şi locul lor în Europa.

 România reprezintă astăzi o enormă valoare adaugată pentru UE şi NATO, deci şi pentru Marea Britanie. Acum, ca şi în epoca medievală, România este o ţară occidentală cu aspect estic, un partener ce oferă UE poarta către Marea Neagră şi un furnizor de securitate în regiune. Este, totodată, locul unde se află un tezaur de frumuseţi naturale fără egal şi un paradis al arhitecturii vechi, şi nu pot decât să exprim recunoştinţă şi admiraţie faţă de pasiunea cu care ASR Prinţul de Wales se implică în conservarea naturii, tradiţiilor şi patrimoniului României, pentru a putea beneficia de ele şi generaţiile care vor veni.

 România şi Marea Britanie se află la margini opuse ale continentului, dar abordările lor sunt uimitor de asemănătoare. Împărtăşim viziunea comună privind o Europă mai deschisă, pregătită să performeze în lumea globală a viitorului, şi lucrăm împreună pentru asigurarea securităţii continentului şi combaterea terorismului. Sunt multe lucrurile pe care le putem face împreună, pentru ca această viziune comună să devină realitate şi cred ca aceasta este moştenirea celor 135 de ani de relaţii diplomatice bilaterale.

Articol apărut și în Huffington Post.

http://www.huffingtonpost.co.uk/../../dr-ion-jinga/romania-uk-diplomacy_b_6686768.html