Misterul locuințelor din oase de mamut: geniul supraviețuirii în Epoca de Gheață

Pe câmpiile a ceea ce este astăzi Ucraina, cu mult înainte ca agricultura să transforme viața umană, grupuri de vânători-culegători se confruntau cu ierni atât de extreme încât supraviețuirea cerea ingeniozitate ieșită din comun. Mari locuințe circulare, construite aproape în întregime din oase de mamut, reprezintă o mărturie impresionantă a acestei ingeniozități la situl paleolitic superior Mezhyrich din regiunea Cerkasî, descoperit de arheologi acum câteva decenii. De-a lungul timpului, cercetătorii au dezbătut adesea dacă aceste structuri aveau rol locativ, de depozitare sau simbolic.

Un nou studiu revizitează Mezhyrich folosind instrumente analitice mai precise. Utilizând datarea radiocarbon avansată pe resturi de mici mamifere găsite în aceleași straturi culturale ca structurile de oase, cercetătorii au obținut o cronologie mai fiabilă decât estimările anterioare bazate exclusiv pe oase de mamut. Conform noilor rezultate, cea mai mare structură — cunoscută drept Structura din Oase de Mamut 4 — a fost construită și folosită între aproximativ 18.248 și 17.764 de ani în urmă, în cea mai rece etapă a ultimei ere glaciare.

Ceea ce este remarcabil la această cronologie revizuită este scurtimea ei. Datele indică o ocupare care ar fi durat fie o singură vizită, fie câteva secole. Nu este imposibil să fi existat reveniri scurte și repetate, dar, pe baza dovezilor, o prezență limitată pare mai probabilă decât o așezare de lungă durată. Interpretarea sugerează, așadar, un scop practic: un refugiu pentru ocupare temporară în condiții aspre, nu un sat permanent.

Descoperirile întăresc ideea că vânătorii-culegători din regiune erau extrem de adaptabili la medii de acest tip, unde lipsa lemnului și peisajele înghețate erau depășite prin reutilizarea masivelor oase de mamut ca materiale de construcție. Adăposturile rezultate ofereau protecție și stabilitate, demonstrând capacitatea oamenilor de a lucra cu resursele la îndemână în una dintre cele mai dificile perioade climatice din istoria umanității.

(Fotografie din timpul excavării Locuinței 4. Credit: W. Chu et al., Open Research Europe, 2025)

Studiul subliniază, de asemenea, cât de importantă este strategia de prelevare a probelor în cercetarea arheologică. Deși noile datări radiocarbon rafinează cronologia sitului Mezhyrich, ele scot la iveală și incertitudini persistente. Variațiile din straturile inferioare ale diverselor complexe, lipsa unor evidențe detaliate ale săpăturilor trecute și limitele inerente ale modelării radiocarbon îngreunează identificarea unor schimbări subtile în ocuparea sitului de-a lungul timpului. Cercetătorii subliniază că o înțelegere completă a succesiunii evenimentelor va necesita prelevări ulterioare, țintite, din zone-cheie, inclusiv din straturile mai adânci ale Structurii 4, din anumite gropi și din zone cu stratigrafie neatinsă.

Direcții viitoare

Lucrări viitoare care vor integra metode multiple de datare, analize detaliate ale sedimentelor și probe suplimentare din cărbune sau oase de animale mici ar putea oferi în cele din urmă o imagine mai clară asupra frecvenței cu care grupurile din Epoca de Gheață reveneau la Mezhyrich și asupra modului în care aceste structuri din oase se înscriau în tiparele lor mai largi de mobilitate.

Foto deschidere: Vânătorii din Epoca de Gheață au construit adăposturi din oase de mamut în Ucraina — un nou studiu dezvăluie cronologia exactă (Credit replică structură: Nandaro / CC BY-SA 3.0)