Groapă comună vikingă cu trupuri mutilate, execuții și „uriașul” care a suferit operație pe creier

O groapă comună din secolul al IX-lea, conținând rămășițele dezmembrate a zece persoane și scheletul complet al unui bărbat neobișnuit de înalt, a fost descoperită în apropiere de Cambridge, Anglia, relateaza turismistoric.ro

Descoperirea ar putea fi legată de conflictele violente dintre saxoni și vikingi din perioada în care regiunea reprezenta o veritabilă zonă de frontieră.

Descoperirea de la Wandlebury

În vara anului 2025, o echipă de arheologi profesioniști și studenți a realizat săpături de practică în Wandlebury Country Park, la aproximativ 5 kilometri sud de Cambridge. În zonă fusese identificată anterior o fortificație din Epoca Fierului, utilizată în secolul al II-lea. În afara incintei fortificate, cercetătorii au descoperit o groapă de aproximativ 4 metri lungime și 1 metru lățime.

În interior au fost identificate patru schelete complete, un grup de cranii separate de corp și o grămadă de oase ale picioarelor — toate aparținând unor tineri bărbați. Combinația dintre capete și membre tăiate, alături de indicii că unele dintre victime fuseseră legate, sugerează morți violente.

Arheologii au subliniat caracterul neobișnuit al gropii: prezența simultană a scheletelor întregi și a rămășițelor dezarticulate indică un proces complex. Unele părți de corp ar fi putut fi expuse anterior ca trofee și ulterior colectate și îngropate împreună cu indivizii executați sau uciși. De asemenea, este posibil ca oasele să fi fost deja în descompunere avansată în momentul depunerii în groapă.

Un context istoric violent

Datarea cu radiocarbon a unuia dintre schelete indică intervalul 772–891 d.Hr., perioadă în care zona Cambridge era o regiune de graniță în confruntările dintre saxoni și vikingi. Totuși, lipsa rănilor tipice luptelor medievale sugerează că bărbații nu au murit pe câmpul de bătălie.

O ipoteză avansată de cercetători este aceea a unei execuții sau pedepse corporale, posibil în legătură cu statutul Wandlebury drept loc sacru sau spațiu de adunare cunoscut. Descoperirea a fost descrisă de participanți drept o experiență tulburătoare, pe măsură ce amploarea suferinței devenea tot mai evidentă în timpul excavării.

„Uriașul” cu o gaură în craniu

Unul dintre scheletele descoperite — depus cu fața în jos — a atras atenția specialiștilor. Bărbatul avea între 17 și 24 de ani la moarte și ar fi avut o înălțime estimată de aproximativ 1,95 metri, într-o epocă în care media masculină era de circa 1,68 metri.

Craniul prezintă un orificiu oval de aproximativ 3 centimetri în osul parietal, indiciu al unei intervenții chirurgicale antice numite trepanație. Această procedură presupunea perforarea sau răzuirea osului cranian pentru a expune membranele protectoare ale creierului.

Specialiștii cred că tânărul ar fi suferit de gigantism hipofizar — o afecțiune cauzată de un adenom benign al glandei pituitare, care determină secreția excesivă de hormon de creștere în adolescență. Boala putea genera presiune intracraniană și dureri severe de cap, ceea ce ar fi explicat necesitatea intervenției chirurgicale.

Trepanația era practicată în diverse culturi antice și, în unele cazuri, pacienții supraviețuiau procedurii. Rămâne de stabilit dacă intervenția a avut succes sau dacă individul a murit ulterior din alte cauze, inclusiv în contextul violent sugerat de groapa comună.

Ce urmează

Este pentru prima dată după 1976 când rămășițe umane sunt descoperite la Wandlebury, în cadrul săpăturilor de instruire organizate de Universitatea din Cambridge. Descoperirea a fost prezentată recent într-un episod al emisiunii BBC Two „Digging for Britain”.

Urmează analize ADN și investigații chimice pentru a determina originea, starea de sănătate și eventualele legături genetice ale indivizilor. Rezultatele ar putea cla