Femeile și forța Coroanei, în „Historia” de martie

Luna aceasta vă invităm să le descoperiți pe femeile din istoria castelelor de pe Valea Loarei – cele care are au ţinut zidurile în picioare când regii erau plecaţi la război sau când vistieria se golea: Katherine Briçonnet, Diana de Poitiers, Caterina de Medici, Louise Dupin. Începând de mâine, 14 martie, „Historia” poate fi găsită la toate punctele de vânzare a presei, dar și online, pe platforma paydemic.

Valea Loarei este cunoscută în întreaga lume drept „Grădina Franţei“, un teritoriu unde regii și-au etalat puterea prin palate somptuoase. 

Însă, sub strălucirea faţadelor din piatră de tuf, se ascunde un parteneriat istoric fascinant: dacă bărbaţii au pus resursele statului în serviciul acestor construcţii, femeile au fost  cele care au asigurat viaţa, frumuseţea și supravieţuirea acestor locuri.

Publicat în prag de primăvară, grupajul realizat de Mihaela și Marian Manolache propune o perspectivă diferită asupra felului în care deciziile și gustul femeilor au completat forţa Coroanei, păstrând aceste castele pentru secole. 

„Călătoria noastră începe la Chenonceau, unde, după planul pe care l-a imaginat Katherina Briçonnet, s-a pus prima piatră a edificiului, dar unde adevărata istorie s-a scris prin rivalitatea politică și arhitecturală dintre Diana de Poitiers și Caterina de Medici. Vom descoperi cum o favorită regală a reușit, printr-o strategie juridică, să securizeze, pentru multe secole, soarta unui castel și cum o regină l-a trans- format într-o scenă a diplomaţiei europene, lăsând locul, peste sute de ani, familiei Menier.”

Călătorie plăcută prin Dosarul de martie!

O fortăreaţă oltenească între istorie și destin politic

După excursia imaginară în grădinile și castelele de pe Valea Loarei, vă invităm la un răgaz în Oltenia subcarpatică. 

Pajiștile largi, încadrate de dealuri împădurite, au o liniște aproape pastorală. Și totuși, în acest decor blând, se ridică ziduri gândite pentru vremuri de primejdie. Albe, masive, austere. Sunt culele Măldăreștiului – iar dintre ele, Cula Măldărescu, cunoscută astăzi drept Cula Duca, rămâne una dintre cele mai expresive sinteze între arhitectura defensivă boierească și destinul unei mari personalităţi politice românești: Ion Gheorghe Duca.

„Pentru a înţelege pe deplin Cula Măldărescu – I.G. Duca, ea trebuie privită nu ca un monument izolat, ci ca parte a unui ansamblu istoric coerent, născut din destinul unei familii boierești și dintr-o geografie a nesiguranţei”, notează Ciprian Plăiașu. 

România la 1930

Cum se simțea viața din București, Constanța și Craiova în decembrie 1930? Ce se vorbea pe Calea Victoriei, care erau evenimentele la care participa Regina Maria, cum arăta Cișmigiul? 

Aflăm din jurnalul lui Fernando de Lara Reis, considerat cel mai mare călător portughez din secolul al XX-lea. Textul pe care îl veți citi în paginile revistei a fost descoperit, digitalizat și transcris de fotograful și jurnalistul José Luis Jorge în Arhivele Districtuale din Leiria. A fost tradus de Gelu Savonea special pentru a fi publicat în revista „Historia“. 

Iată o mostră din entuziasmul autorului:

„Se împlinea dorinţa mea: să o văd pe cea mai frumoasă regină din toate timpurile! Și dacă aș putea să obţin cu această ocazie autograful său, în acest carnet, pe care de altfel îl aveam cu mine?!... Unul dintre proprietarii stabilimentului care venise să vorbească cu mine în franceză despre execuţia noului carnet m-a încurajat, și puţin după aceea, când Maiestatea Sa intră însoţită de o doamnă de companie și un aghiotant, fui prezentat acestuia din urmă, care, cu multă amabilitate, mi-a spus că acolo era imposibil, dar voi putea merge mâine la Palatul Regal de la Cotroceni, unde voi putea fi primit!…”

Istoria unei crime care a tulburat Bucureștiul interbelic 

Există locuri în București unde timpul nu doar că a încetinit, ci pare să se fi și agăţat de ziduri ca o iederă perenă. Casa de la numărul 25 a actualei străzi Ernest Broșteanu – altădată numită Precupeţii Noi – este unul dintre acestea. Ridicată în 1897, pe vremea în care orașul își construia febril o identitate burgheză, casa avea să devină, peste câteva decenii, scena unei tragedii care a ţinut Capitala cu sufletul la gură.

Mai multe nu vă dezvăluim, ca să citiți articolul scris de Dorothee Hasnaș cu sufletul la gură.

***

La final de revistă, vă invităm să răsfoiți recomandările noastre de filme, cărți și expoziții.

Lectură cu plăcere și cu folos!