Enigma khipu-ului din păr uman care schimbă istoria incașilor

Un khipu incaș vechi de 500 de ani, studiat recent, a pus sub semnul întrebării ideea tradițională că aceste „documente din fire și noduri” erau exclusiv apanajul elitelor imperiale. Publicat în revista Science Advances, studiul arată că arta khipu-ului nu era rezervată doar scribilor oficiali ai statului, ci se regăsea și la oamenii de rând.

Sistem unic de evidență al Imperiului Inca, khipu-ul era format dintr-un cordon principal de care atârnau fire cu noduri, fiecare aranjament redând valori numerice într-un sistem zecimal. Însă particularitatea sa cea mai intimă era folosirea firelor de păr uman, țesute în cordonul central. Multă vreme, istoricii au presupus că acestea proveneau de la funcționari de rang înalt – khipukamayuqs – considerați păstrătorii oficiali ai memoriei imperiale.

Cronici spaniole din perioada colonială întăreau această viziune, prezentând khipu-urile drept instrumente ale elitelor masculine, îngropate adesea odată cu proprietarii lor. Totuși, scriitorul indigen Felipe Guaman Poma de Ayala nota încă la începutul secolului al XVII-lea că și femeile țeseau khipu-uri. În secolele XIX și XX, cercetătorii au descoperit asemenea artefacte folosite de țărani și muncitori din satele andine izolate, dar dovezile directe că oamenii simpli le confecționau lipseau – până la această descoperire.

Un artefact realizat din lână de alpaca și păr uman, analizat prin datare cu radiocarbon și teste izotopice, a răsturnat percepțiile. Inițial considerat modern, fiindcă multe khipu-uri târzii erau confecționate din fibre animale, el s-a dovedit a fi autentic, din epoca incașă.

Însă adevărata surpriză a venit din analiza părului. O șuviță de peste un metru a dezvăluit dieta individului de la care provenea: săracă în carne și porumb – alimentele privilegiate ale elitei, acompaniate de băutura ritualică, chicha –, și bogată în tuberculi și verdețuri, specifice țăranilor. Analizele izotopice au indicat și originea sa: platourile andine, la 2.600–2.800 de metri altitudine, în sudul Peru-ului sau nordul Chile-ului.

Așadar, acest khipu nu a fost opera unui scrib de curte, ci a unui om simplu. Totuși, nodurile sale fine și structura complexă trădează o stăpânire impecabilă a tehnicii. Rezultatul zdruncină imaginea consacrată a khipu-ului ca simbol exclusiv al autorității și sugerează o practică mult mai răspândită de a păstra memoria prin fire și noduri.

Ce mesaj ascunde însă acest khipu? Nu știm încă. Antropologul Sabine Hyland speculează că ar putea fi legat de ritualuri și ofrande, dar cert este că studiul dă greutate mărturiilor indigene care afirmau, cu secole în urmă, că nu doar elita, ci și femeile și oamenii simpli erau parte a acestei tradiții.

Poate că un singur artefact nu poate rescrie istoria, dar el deschide o nouă direcție de cercetare. Analize viitoare ar putea arăta că în spatele nodurilor incașe nu se aflau doar împărații și scribii lor, ci întreaga societate.