Din cauza bâlbâielilor guvernanților, ratăm sărbătorirea Centenarului Unirii tuturor românilor în 1918

Ministrul Culturii l-a revocat pe Paul Cotârleț, secretarul de stat care conducea departamentul care ar trebui să coordoneze activitățile dedicate Centenarului. Numele, locul în structura guvernului și echipa acestui departament s-au schimbat atât de des în scurta sa viață încât nimeni nu mai așteaptă ceva de la Guvern pentru a sărbători Centenarul. Inițiativele particulare au mai mari șanse să marcheze Centenarul, fără bâlbâiala autorităților.

La prima vedere pare a fi o reglare a unui joc politic, deoarece Paul Cotârleț este pupila lui Nicolae Bădărău, care, deși era omul doi în PSD, a intrat în dizgrația lui Dragnea. Dar nici competențele fostului secretar de stat nu lasă de dorit. În prima sa declarație de presă afirma că „comemorează” Centenarul Marii Uniri. Dacă era de la UDMR l-aș fi putut înțelege. Dar hai să nu vorbim de competențe, nici măcar de cele din domeniul Istoriei...

Cert este că în 7 Martie 2018 nu știm care este agenda oficială a activităților dedicate Centenarului Unirii tuturor românilor în 1918. Pe 27 Martie sau 9 Aprilie (în funcție de calendarul luat în calcul) ar trebui să sărbătorim 100 de ani de la Unirea Basarabiei. Va trece momentul și noi încă nu ne vom trezi ca să cheltuim în 2018 cele 150 milioane lei pe care Guvernul le-a alocat evenimentelor dedicate Centenarului. Poate până la 1 Decembrie se vor hotărî și guvernanții ce să facă. Păcat că reduc Centenarul doar la sărbătorirea Unirii Transilvaniei în 1 Decembrie 1918. Oare ce ministru a rămas corigent la Istoria Românilor?

Da, după cum remarca în urmă cu câteva luni și dl. Președinte Klaus Iohannis, românii au o capacitate extraordinară de a improviza și cu acest talent vom salva aparențele și Centenarul va fi sărbătorit. Însă Centenarul Unirii tuturor Românilor în 1918 nu este o sărbătoare ieftină, în care să improvizăm. Unirea din 1918 este cel mai important eveniment din istoria Românilor din toate timpurile, care ne obligă să nu improvizăm, ci să sărbătorim cu respectul cuvenit dimensiunii acestui moment excepțional din istoria noastră.

Centenarul este și trebuie să fie o sărbătoare. La fel ca la orice sărbătoare, trebuie să ne simțim bine atunci când sărbătorim.

Cum am putea sărbători Centenarul?

Ce am vrea să facem de Centenar pentru a simți sărbătoarea? În mod normal, autoritățile ar trebui să se raporteze la toate segmentele publicului țintă, atât din România, cât și de peste hotare, atât români simpli, fără pretenții intelectuale, dar și la cei cu studii și cu pretenții. Dar nici corpul diplomatic străin nu trebuie neglijat.

1. Dacă poporul vrea muzică, atunci să îi dăm poporului ceea ce vrea. Adică pot fi organizate concerte, de la muzică lăutărească până la muzică clasică, în funcție de publicul căruia ne adresăm. Nu e nevoie de discursuri seci ale politicienilor, pentru că mulți ar fi trebuit să rămână corigenți la istorie. Iar publicul nu vine să audă istorie sau discursuri politice, ci să asculte muzică, să se simtă bine, să simtă că sărbătorește. Ar fi suficient ca pe afișe, pliante și orice alt fel de mijloc de reclamă să scrie mare că România sărbătorește Centenarul unirii tuturor românilor în 1918 și cel mult o frază la deschiderea concertului. Ar putea și artiștii să spună „La mulți ani, România!”. Atât, că mai mult plictisește. Dar să nu uităm să organizăm spectacole pentru fiecare tip de public, pentru că fiecare român aparține acestei țări. Chiar și cei de peste hotare! Concerte cu lăutari pentru publicul care consumă acest gen, concerte de muzică clasică pentru cei interesați etc.

2. Din păcate, majoritatea românilor nu știu ce sărbătorim în 2018, aud cuvântul „centenar” dar nu știu ce înseamnă. Nu este cazul să facem lecții de istorie, dar cât mai multe expoziții tematice, atractive, nu plicticoase și făcute doar pentru a bifa o activitate de către un muzeu, ar putea fi un instrument de educație istorică. Expoziții cu fotografii ale personalităților Unirii, cu documente, ziare, hărți etc. ar putea fi organizate nu doar în muzee, dar și în spații deschise, cum ar fi stații de metrou, gări sau altele similare. Simplu și direct. Organizatorii expozițiilor trebuie să se adapteze după publicul țintă căruia i se adresează și după spațiul avut la dispoziție. Oare firmele care fac reclamă chiar atât sunt de lacome de bani încât nu ar putea aloca un spațiu de reclamă pentru educație istorică cu ocazia Centenarului? Cu mesaje și imagini pe înțelesul unui public cât mai larg. Dacă la sfârșitul anului 2018 vor fi măcar 10% mai mulți români decât azi care înțeleg ce sărbătorim în 2018, deja este un câștig.

3. Centenarul este o ocazie uriașă pentru a promova imaginea României peste hotare. Românii din diaspora ar putea sărbători Centenarul, fiind un public important la concerte și expoziții organizate în orașele lor de reședință din țările în care trăiesc, dar în același timp ei pot fi mesagerii României, să le povestească prietenilor despre România și să îi invite să sărbătorească împreună. Pe de altă parte, trebuie să ieșim din clișeul sec al unor expoziții organizate pe la Institutele Culturale ale României, care se adresează unui public redus. Nu trebuie să bifăm organizarea de manifestări, ci trebuie să organizăm activități care să atragă un public cât mai numeros. Nu doar una, ci o suită de expoziții și conferințe, mese rotunde, cine festive sau orice altceva. Important este să transmitem un mesaj despre importanța Unirii tuturor românilor și locul României în Europa. Activitățile de peste hotare trebuie să se adreseze atât românilor din diaspora, băștinașilor în mijlocul cărora trăiesc acești români, cât și oficialilor din acele țări.

4. Ar fi fost onorabil ca instituțiile de profil din România să fi organizat încă în urmă cu câțiva ani proiecte de cercetare și proiecte editoriale dedicate istoriei Unirii. La 100 de ani de la Unirea tuturor românilor noi nu ne cunoaștem bine istoria Unirii. Nu avem o colecție întreagă de documente din arhive românești și străine despre Unire, am rămas la nivelul unei colecții realizate selectiv în anii 1980. Nu avem o colecție cu articole din presa românească, rusă, maghiară și de aiurea despre Unire, în condițiile în care pe vremea aceea presa era principalul instrument de promovare a ideilor politice și multe ziare deja s-au pierdut. Majoritatea cărților de istorie a Unirii sunt tributare fie unui discurs naționalist, fie cad în extrema ridiculizării evenimentelor din 1918 sub pretextul demitizării. Nici unele, nici altele nu au la bază cercetări sistematice ale surselor istorice. De exemplu, nu poți să scrii despre istoria unirii Transilvaniei fără să știi izvoarele istorice și bibliografia maghiară! Aici noi, istoricii, suntem vinovați pentru nivelul de cunoaștere. Inițiativele particulare, cele mai multe fără surse de finanțare, nu pot suplini lipsa unor proiecte pe termen lung. Știți că vecinii noștri din Ungaria au început proiectul Trianon 2020 încă din 2009? Soluția ar fi ca măcar în ceasul al 12-lea să se articuleze câteva proiecte care să beneficieze de un buget ferm pe 3, 4 sau 5 ani cu obiective clare.

Nu știu care sunt concepțiile și principiile care stau la baza organizării evenimentelor dedicate Centenarului. Cei mari au cuțitul și împart pâinea. Crearea acestui departament pentru Centenar a făcut mai mult rău din cauza lipsei de transparență și a suspiciunilor de aranjamente financiare.

În mod normal, ar trebui stabilite clar principalele direcții și fiecăreia să i se aloce un procent din bugetul Centenarului. De exemplu, X% pentru spectacole în țară și peste hotare, Y% pentru expoziții de toate dimensiunile posibile în România și în străinătate cu Diaspora, Z% pentru promovarea României la Bruxelles și în toate capitalele lumii etc. prin expoziții, conferințe etc, Q% pentru cercetarea istorică pe tematica Unirii etc.

Abia apoi ar trebui să se analizeze proiectele care sunt deja primite și se pot încadra în temele generale, desigur cu norme clare de finanțare și de verificare a atingerii obiectivelor. În plus, o cotă parte din bani ar trebui să rămână disponibilă pentru noile proiecte, pentru care ar trebui rapid lansate cereri de proiecte etc.

Da, sunt multe etc., dar ajungem la vorba președintelui Klaus Johannis și va trebui să și improvizăm pentru a sărbători Centenarul din cauza timpului pierdut în bâlbâielile autorităților.

Nu trebuie să bifăm activități dedicate Centenarului de dragul statisticii, ci trebuie să le organizăm pentru public, în funcție de ceea ce i-ar putea capta interesul pentru Centenar. Acesta ar trebui să fie principiul de bază în organizarea Centenarului.

Important este să sărbătorească fiecare român Centenarul!