Descoperiri arheologice în Turnul Dogarilor din cetatea medievală Bistrița / FOTO

Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud a efectuat, în lunile iunie-august 2025, cercetări arheologice preventive în municipiul Bistrița, în cadrul proiectului „CETATEA MEDIEVALĂ BISTRIȚA – Restaurarea fragmentelor zidului de incintă și a Turnului Dogarilor”, ce se desfășoară în această perioadă.

Unul dintre obiectivele investigate a fost și clădirea Turnului Dogarilor. Turnul a fost realizat din piatră, are formă rectangulară, cu laturile de 6,3 x 9,9 m, zidurile exterioare groase de aproximativ 1,5 m și 1 m spre interiorul orașului. Turnul depășește în exterior zidul de fortificație cu circa 5,1 m, iar latura dinspre oraș se extinde cu aproximativ 2 m. Acesta are patru niveluri, fiecare dintre ele împărțit în două camere principale printr-un perete despărțitor, scrie Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, pe pagina de Facebook a instituției.

După ridicarea incintei de piatră a orașului medieval, de după 1465, zona respectivă devine un element important al fostei Cetăți Medievale, când, între oraș și dominicanii de lângă turn, se stinge conflictul legat de crearea unui acces spre curtine, călugării învoindu-se la realizarea drumului pe lângă zidul conventului, așa apărând actuala stradă a Dogarilor.

În perioada interbelică, Turnul Dogarilor a fost dat în custodie Uniunii Tineretului German din Bistrița, pentru ca, în 1935, acesta să fie cumpărat de către Biserica Evanghelică. În anul 1977, Primăria orașului a realizat unele lucrări de restaurare a turnului și, după un proiect al arhitectului-șef al orașului, Homner, a fost supraînălțată incinta, cu guri de tragere și drumul de strajă.

Cercetările arheologice efectuate în interiorul Turnului Dogarilor au identificat o structură de podea din cărămidă, cu două rigole pe margine și un canal deversor în interior. După curățarea structurii respective și golirea canalului, s-a putut constata că aceasta reprezintă o descoperire importantă, fiind necunoscută existența ei în interiorul turnului. Materialul arheologic, în special cel ceramic, recuperat din interiorul canalului respectiv, este unul extrem de bogat și variat, aparținând epocii medievale clasice, epocii medievale târzii sau moderne.

S-a considerat că descoperirea merită a fi valorificată expozițional, astfel că, pe baza unor analize de structură și rezistență, s-au emis o serie de propuneri pentru conservarea in situ a acesteia.