Descoperirea epocală din Sarmizegetusa Regia: un templu dacic misterios iese la iveală după două milenii

Arheologii sunt convinşi că au descoperit un nou templu dacic în Sarmizegetusa Regia, după mai mulţi ani de cercetări.

Un alt templu dacic a fost descoperit în Sarmizegetusa Regia. Se află pe terasa a IX-a, deasupra teraselor X şi XI – unde sunt celelalte şapte edificii de cult ale dacilor.

Arheologii au început în 2017 săpăturile care au dus la dezvelirea lui, însă în primele etape de cercetare au fost rezervaţi în a oferi detalii despre rolul construcţiei misterioase.

Acum, oamenii de ştiinţă implicaţi în cercetarea Sarmizegetusei Regia se declară convinşi că rămăşiţele scoase la iveală în urma ultimelor cinci campanii arheologice sunt ale unui templu dacic, al cărui plan includea 60 de baze de calcar, unele dintre ele aflate in situ, dispuse pe cinci şiruri a câte douăsprezece rânduri.

Mai mult, potrivit arheologului Răzvan Mateescu, de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, edificiul din Sarmizegetusa Regia ar fi fost ridicat pe locul altei construcţii, mai vechi, care a fost distrusă de foc. Resturile incendiate se găsesc pe suprafeţe mari şi au fost folosite în structura templului ridicat ulterior.

„Vechiul edificiu a sfârşit printr-un incendiu, iar în momentul în care a fost clădit al doilea edificiu, au fost luate resturile carbonizate – o mare parte din inventarul (cum îl numim noi) vechiului templu şi au fost aduse către zonele periferice ale noului templu. Este o provocare pentru noi să recompunem din aceste resturi arhitectura templului din epoca anterioară. Cu privire la templul din ultima fază am început să avem multe detalii planimetrice, iar în următorii doi – trei ani o să ne dăm mult mai bine seama de acesta”, a precizat dr. Răzvan Mateescu, coordonator al săpăturilor arheologice din această vară.

Sarmizegetusa Regia. Incinta sacră. Foto: ADEVĂRUL. Daniel Guţă.

Arheologii mai au nevoie de timp şi cercetări pentru a stabili limitele fostului templu dacic, însă din primele date, suprafaţa acestuia este estimată la 350 de metri pătraţi. Planimetria sa şi modul în care este orientată construcţia, aproape identic cu celelalte temple din Sarmizegetusa Regia, sunt indicii că este vorba de un loc sacru al dacilor. Un alt element care arată faptul că ruinele misterioase sunt ale unui edificiu de cult este faptul că se află în zona sacră şi spre el porneşte o ramificaţie din drumul antic pavat din Sarmizegetusa Regia: o alee formată din pavaje de calcar, andezit şi gresie, materiale aduse de la zeci de kilometri distanţă. Ruinele aşezării vor rămâne îngropate în pâmânt, pentru a fi conservate, în aşteptarea viitoarelor campanii arheologice.

Piese antice descoperite în zona templului. Sarmizegetusa Regia. Foto: ADEVĂRUL. Daniel Guţă.

Sarmizegetusa Regia, cu cele opt temple şi sanctuare ale sale înfiinţate în Antichitate pe o suprafaţă mai mică de trei hectare este unul dintre locurile cu cea mai mare aglomerare de edificii de cult antice din Europa.

Rapoartele cercetărilor arheologice din 2017 - 2019

Rapoartele publicate până în prezent în Cronica cercetărilor arheologice prezintă rezultatele ale săpăturilor efectuate de arheologi în zona templului în perioada 2017 – 2019, fără a menţiona rolul acestuia.

„Prin coroborarea datelor recente şi a celor decurse din săpăturile anterioare obţinem planul unui edificiu care avea în antichitate cel puţin cinci şiruri a câte 12 baze de coloane, cu precizarea că săpătura nu este finalizată, astfel că în anii următori sunt posibile unele modificări (nu este exclusă posibilitatea ca edificiul să aibă dimensiuni mai mari). În suprafeţele menţionate au fost aflate resturile unui pavaj din bucăţi de micaşist care aparţinea tot edificiului prezentat acum şi, în partea vestică, un strat consistent de arsură (el a fost observat şi în suprafeţele din anii trecuţi, fiind de subliniat că are în componenţa sa numeroase fragmente ceramice, seminţe carbonizate, obiecte din fier, bronz şi bucăţi de tencuială, unele pictate; ele reprezintă resturile unei construcţii ridicate pe terasa a IX-a într-o primă fază)”, se arăta în raportul campaniei de cercetare din 2019.

„În campania din anul 2018 de la Grădiştea de Munte cercetările arheologice au continuat pe terasa a IX-a, în zona centrală a aşezării. În anul anterior săpăturile de aici au avut rezultate importante, între ele numărându-se identificarea unui nou edificiu cu arhitectură monumentală şi a unui segment de alee pavată. Încă de atunci s-a observat că planul construcţiei amintite include şase baze de calcar, între care cinci dispuse coliniar, şi un pavaj din bucăţi de micaşist, bine păstrat pe unele porţiuni”, se arăta în raportul campaniei de cercetare din 2018.

„O noutate importantă a campaniei recente constă în identificarea unui edificiu al cărui plan este marcat prin prezenţa a şase elemente arhitectonice din calcar, cinci dintre ele fiind dispuse coliniar (distanţele dintre ele, măsurate din centru, oscilează în jurul valorii de 2,5 m). Al şaselea, reperat în colţul sudic al suprafeţei SP IV, indică existenţa unui alt şir, perpendicular pe aliniamentul menţionat (pl. IV). S-a observat că bazele din calcar erau amplasate în gropi special săpate în stâncă şi că pentru fixarea lor s-a folosit lut amestecat cu sfărâmătură de micaşist”, se arăta în raportul campaniei de cercetare din 2018.

Sarmizegetusa Regia. ADEVĂRUL

Ce se ştia despre templele din Sarmizegetusa Regia

În afara noii descoperiri, cercetările arheologice au dus la dezvelirea a şapte temple (două circulare, cinci patrulatere) în Sarmizegetusa Regia, pe două mari terase: a X-a, respectiv a XI-a. Templul mare rotund a fost cercetat sistematic în două etape, în intervalul 1921-1924 şi în campaniile 1950-1951. Celelalte şase temple au fost identificate şi dezvelite în anii 50 şi 60. Ele sunt Templul patrulater mic, Templul patrulater mare, Templul mic rotund, Templul mare de andezit de pe terasa a X-a, Templul mare de calcar şi Templul mic de calcar.

„Din structura templelor a rămas doar o mică parte, ele fiind distruse în cursul războaielor cu romanii. Totuşi, elementele arhitectonice care s-au păstrat vorbesc de la sine despre o arhitectură religioasă monumentală, unică în lumea dacică. Cele mai multe dintre temple erau prevăzute cu baze (plinte) din calcar sau din andezit care susţineau coloane din lemn. Templul mare de andezit de pe terasa a X-a urma să aibă coloane din piatră, dar conflictele de la începutul secolului al II-lea p. Chr. au împiedicat terminarea sa. Tamburii de coloană aferenţi lui au rămas răspândiţi în diverse puncte ale zonei sacre sau au fost folosiţi pentru extinderea fortificaţiei”, informează site-ul cetati-dacice.ro, portalul oficial al ansamblului arheologic, coordonat de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Potrivit unor istorici, cel mai important ritual religios, sacrificiul, se desfăşura pe altarul de andezit de pe terasa a XI-a. „Soarele de andezit”, aşa cum a fost numit monumentul, a fost descoperit în 1958 şi dezvelit complet în campania din 1959.