Descoperire: oamenii preistorici consumau plante procesate cu mult înainte de apariția agriculturii
Oamenii priestorici nu erau vânătorii concentrați exclusiv pe carne, așa cum sunt adesea imaginați în narațiunile populare despre „Paleo”. Un nou studiu publicat în Journal of Archaeological Research susține că strămoșii noștri erau pricepuți în colectarea, procesarea și consumarea unei game largi de plante cu mult înainte de apariția primelor ferme. Cercetătorii de la Australian National University și University of Toronto Mississauga au analizat dovezi arheologice din situri din întreaga lume și au concluzionat că oamenii au evoluat ca „consumatori cu spectru larg”, bazându-se pe surse de hrană diverse, nu în principal pe proteine animale.
Această cercetare contestă opinia de lungă durată conform căreia plantele au devenit importante abia târziu în preistorie, în Epipaleolitic, când vânătorii-culegători ar fi început să folosească semințe, ierburi și alte resurse anterior ignorate. În schimb, cercetătorii arată că oamenii timpurii măcinau semințe sălbatice, găteau rădăcini amidonoase și procesau nuci cu mii de ani mai devreme. Resturile vegetale și uneltele de piatră cu reziduuri de măcinare din situri precum Ohalo II din Israel și Madjedbebe din Australia ilustrează tradiția îndelungată a procesării complexe a alimentelor.
Această dietă variată nu era doar o preferință, ci și o necesitate fiziologică. Oamenii nu pot supraviețui doar cu carne slabă. Corpul nostru are ceea ce se numește un „plafon proteic”, în care prea multe proteine fără suficiente grăsimi sau carbohidrați duc la îmbolnăvire, fenomen uneori numit „înfometarea cu carne de iepure”. În majoritatea mediilor, oamenii timpurii echilibrau carnea cu plante bogate în carbohidrați și energie. Studiile asupra diferitelor societăți de vânători-culegători arată că plantele furnizau între 35–55% din calorii și uneori chiar mai mult în peisaje aride.
Autorii susțin că presupunerile îndelung menținute despre „Revoluția cu Spectru Larg” – o presupusă extindere târzie a dietei înainte de agricultură – sunt depășite. În locul unei schimbări bruște, utilizarea plantelor pare a fi o adaptare pe termen lung care a modelat evoluția umană. Tehnologiile de procesare — precum pietrele de măcinat, uneltele de pisat și gătitul — au permis oamenilor să obțină nutrienți din resurse vegetale altfel dure, amare sau sărace în calorii. Această flexibilitate a ajutat oamenii să ocupe deșerturi, savane, zone montane și regiuni temperate.
Hartă a tuturor siturilor arheologice cu dovezi directe pentru utilizarea timpurie a plantelor ca hrană, datând de ≥35 de mii de ani, inclusiv Ohalo II; listate în ordine cronologică. Credit: Florin, S.A., Ramsey, M.N., Journal of Archaeological Research (2025)
Autorii propun un nou termen: „Specia cu Spectru Larg”. Analiza lor arată că oamenii și alți hominizi au avut succes pentru că au putut transforma o gamă largă de materiale naturale în hrană. Astăzi, aproximativ 80% din dieta globală este alcătuită din alimente vegetale, o moștenire a acestei adaptabilități străvechi. Chiar dacă agricultura modernă se bazează pe câteva culturi foarte productive, studiul afirmă că utilizarea diversă a plantelor a fost întotdeauna esențială pentru supraviețuirea umană.
Studiul reinterpretează oamenii timpurii nu ca vânători stricți, ci ca culegători inventivi, utilizatori de unelte, care combinau grăsimi animale, amidonuri, semințe și rădăcini pentru a-și satisface nevoile. Departe de a fi un pas spre agricultură, utilizarea extinsă a plantelor a fost ea însăși una dintre strategiile cheie care au permis speciei noastre să se răspândească pe tot globul.