Descoperire macabră: Zeci de persoane îngropate în apropierea unei spânzurători din secolul al XVI-lea
Arheologii din Franța au descoperit rămășițele unei spânzurători din secolul al XVI-lea, unde trupurile celor condamnați erau expuse după execuție. Cadavrele bărbaților (și ale câtorva femei) erau apoi înhumate în gropi comune din apropiere.
În timpul unei săpături efectuate în 2024, chiar în afara orașului Grenoble, arheologii de la Institutul Național Francez de Cercetare Arheologică Preventivă (INRAP) au găsit o structură pătrată din cărămidă și 10 gropi de înhumare datând din secolul al XVI-lea, a anunțat INRAP.
Aceste descoperiri i-au nedumerit inițial pe arheologi, care au crezut că structura și mormintele ar fi putut face parte dintr-o colonie de leproși, un cimitir al unei capele catolice sau un cimitir militar. Dar arheologii au consultat documente istorice de construcție care menționau o spânzurătoare cu cadru de lemn, ceea ce i-a condus la concluzia că au descoperit zona de execuții publice a orașului Grenoble, informează Live Science.
Pe baza descoperirilor arheologice și a documentelor de construcție din perioada 1544–1547, specialiștii francezi au stabilit că spânzurătoarea măsura aproximativ 8 metri pe fiecare latură și avea opt piloni de piatră care se ridicau la circa 5 metri înălțime. Grinzile transversale ieșind din piloni formau o construcție de tip „gibet” - o structură folosită atât pentru executarea, cât și pentru expunerea condamnaților.
Structura de spânzurătoare astfel identificată ar fi permis autorităților judiciare din Grenoble să spânzure și să expună până la opt persoane simultan.
În gropile comune, arheologii au identificat 32 de persoane, majoritatea bărbați. Arhivele istorice au dezvăluit numele a doi dintre bărbații executați la această spânzurătoare și probabil îngropați într-una dintre gropi.
Protestantul Benoît Croyet a fost acuzat de participare la un atac asupra orașului Grenoble în 1573, iar Charles Du Puy Montbrun a fost liderul hughenoților din Dauphiné până la execuția sa în 1575. Amândoi au fost condamnați la moarte pentru că s-au răzvrătit împotriva autorității regale.
„Îngroparea unei persoane condamnate în acest fel era un mijloc de a prelungi sentința pronunțată în timpul vieții și după moarte; indivizii descoperiți în timpul săpăturilor au fost, așadar, în mod deliberat lipsiți de o înmormântare obișnuită”, potrivit comunicatului INRAP.
Unele persoane din gropi au fost supuse și unui „tratament rușinos” după moarte, inclusiv dezmembrare și decapitare.
Descoperirea spânzurătorii și a gropilor de înhumare le oferă arheologilor de la INRAP o nouă perspectivă asupra locurilor istorice ale justiției. Se pare că spânzurătoarea din Grenoble a fost abandonată ca metodă de aplicare a pedepsei cu moartea la începutul secolului al XVII-lea, din cauza schimbărilor politice și religioase.
Foto sus: Vedere aeriană a spânzurătorii la sfârșitul săpăturilor (© Nordine Saadi, INRAP)