Decretul Canopus — Steaua redescoperită după 150 de ani

Într-o şoaptă milenară, nisipurile Deltei Egiptului au lăsat să iasă la lumină o piatră de lege pierdută: un exemplar aproape intact al Decretului de la Canopus, îngropat de decenii, dar acum redescoperit pentru a ne îmbogăţi înţelegerea despre vechiul Ptolemaic şi credinţa egipteană din acea epocă.

Unde şi cum a apărut de sub pământ

La Tell al-Fara’in (sau Tell El-Phara’in), în zona Sharqiya, estul Deltei Nilului, o misiune arheologică egipteană a scos la lumină o stegă de gresie sculptată, datând din anul 238 î.Hr., când Ptolemeu al III-lea Euergetes domnea peste Egipt. Fragmentele anterioare găsite în temple sau pe steli dispersate aveau formă trilingvă — hieroglific, demotic şi grecesc — dar acest nou exemplar este scris exclusiv în hieroglife, ceea ce îl face cu adevărat unic.

Dimensiunile stelaei nu sunt gigantesc, dar semnificative: circa 127,5 cm înălţime, 83 cm lăţime şi aproape 48 cm grosime. Muchiile curbate ale părţii superioare sunt împodobite cu discul solar cu aripi şi doi cobri regali, purtători ai coroanelor Egiptului de Sus şi de Jos. Sub ele, aproximativ 30 de rânduri de text hieroglific – moderat excavate, dar clare.

Ce înseamnă acest decret

Decretul de la Canopus este un act solemn al clerului egiptean, emis pentru a aduce glorie domnitorului și familiei sale (regina Berenice și fiica lor), dar și pentru a sublinia relația dintre religie și puterea regală. Documentează donații către temple, scutiri fiscale când Nilul aducea inundații mici, reorganizări ale cultelor și ceremonii religioase importante. Decretul a mai fost folosit ca instrument de afirmare a legitimităţii şi de promovare a stabilităţii interne, într-o epocă complexă a istoriei egiptene.

Descoperirea acestui exemplar doar cu hieroglife deschide un unghi nou: acela de a vedea temelia discursului regal din perspectiva egipteană, fără interferenţe lingvistice exterioare (greacă/demotic), ceea ce poate revela nuanţe şi elemente culturale care până acum au fost mascate sau interpretate doar prin prisma izvoarelor greceşti.

De ce contează azi

1. Pe urmele pietrelor de stele: ultimul exemplar complet al Decretului fusese descoperit în secolul al XIX-lea. Descoperirea de acum marchează o revenire spectaculoasă după o pauză de peste 150 de ani în care nu s-a mai găsit nimic comparabil.
2. Limbaj și religie dintr-o singură viziune: faptul că textul este numai în hieroglife oferă o linie directă spre modul în care elitele culturale egiptene îşi vedeau identitatea religioasă, simbolică, regală – o interpretare „autentică”, în termeni antici.
3. Noi detalii pentru epoca Ptolemaică: Decretul este nu doar un text de laudă, ci un document viu – cu reforme fiscale, ceremonii, donaţii şi instituţii religioase – toate combinate într-un act care consolidează ideea de legitimare a puterii prin credinţă.

Ce ne mai aşteaptă

Descoperirea ridică întrebări captivante: de ce a existat versiunea numai în hieroglife? Ce fragmente s-ar fi putut pierde? Se va putea compara stilul grafic şi formula rituală cu cele mai vechi copii fragmentare ale decretului? Şi mai ales, ce alte artefacte încă zac în nisipurile Deltei, aşteptând să dezvăluie încă un capitol necunoscut al vechii civilizaţii egiptene?