De ce este crucea germană unul dintre cele mai misterioase monumente funerare?

Muzeul Național al Agriculturii a publicat pe pagina de socializare a instituției o analiză interesantă a unuia dintre cele mai misterioase monumente funerare, crucea germană.

În secolul al XIX-lea, în arealul Bărăganului au fost ridicate cruci de piatră cu diferite scopuri: cruci de hotar, de boală sau funerare.
Cimitirul vechiului sat din Poiana, judeţul Ialomiţa, a avut în incinta sa cca 80 de astfel de cruci cu scop funerar. Printre modelele identificate în cercetarea de teren din anul 2017, am descoperit: cruci discoidale, unde braţele sunt încadrate într-un disc, cruci cu elemente specifice trecerii „lumii de dincolo”, cruci acatist pe care erau trecute numele tuturor decedaţilor ştiuţi de către comanditar şi a celor înmormântați sub acel monument funerar ş.a, cruci duble.
Unul dintre cele mai misterioase monumente funerare este crucea geamănă. Numită şi cruce dublă, este formată din două cruci unite, sculptate dintr-o singură bucată de piatră. Braţele laterale sunt unite, dar constituţia lor a fost definită prin delimitarea fermă, realizată prin goluri şi plinuri.
Semnificaţia acestor cruci se pierde în negura vremii. Totuşi, se poate confirma că aceste cruci sunt copii ale troiţelor duble, desemnând, nu în puţine cazuri, dualitatea feminin-masculin. Prezenţa lor ne duce şi la concluzia că au fost ridicate atât pentru fiinţele de gen masculin, cât şi feminin, înmormântate în locul unde este ridicată crucea. Mult mai târziu, acest tip de cruce a fost folosit pentru a arăta celor rămaşi că acolo odihnesc persoane care au decedat în acelaşi timp.
Ca şi elemente care anunţă trecerea către „lumea de dincolo”, amintim câteva general valabile: Talpa de Susţinere a Cerului, Sf. Soare, Bradul, Zig-Zagul, Crucea de Susţinere a Cerului ş.a.
Talpa de Susţinere a Cerului, care aici uneşte cele două cruci, este de formă paralelipipedică, uşor bombată la baza de sus şi prezintă elemente precum: triunghiul cu vârful în jos, cu cruce greacă în interior; triunghiul cu baza în sus, cu un zig-zag ce relevă o formă antropomorfă; bradul înscris într-un trunchi de piramidă, cu baza mare în jos, cu 2 cercuri dispuse de o parte şi de cealaltă, la partea superioară; un zig-zag repetitiv, desemnând labirintul - este prezent pe partea laterală dreapta a tălpii. Pe spatele tălpii, prezintă o cruce latină cu puncte la terminarea braţelor, realizată prin incizare, care desemnează crucea de susţinere a cerului. Toate elementele de pe talpa cerului sunt realizate în dublu exemplar.
Soarele cu 6 raze care semnifică Sfântul Soare – Iisus Hristos, este înscris într-un cerc şi este prezent de două ori la răscrucea braţelor fiecăreia dintre cele două cruci.
Bradul/pomul vieţii este realizat prin incizare, cu puncte la capetele ramurilor și se regăseşte pe braţul drept, lateral.
Prezintă înscris chirilic prin excizare, înscris în cerc: ”IS HS NIKA-Iisus Hristos Învingătorul”, dispus pe cele două cruci, pentru a arăta întregul.
Pe braţele inferioare, prezintă înscris chirilic, care nu a fost decât parţial descifrat în limba română, fiind greu lizibil din cauza trecerii vremii: „În dosul acestei sfinte cruci (...) Petre, Ilinca, Ion, Dobre, (...)”.
Pe braţul stâng, lateral, regăsim o dată exactă a ridicării crucii: 2 aprilie 1869.
În 2017, crucea era crăpată la partea inferioară, iar braţul stâng era ciobit. Uşor afundată în pământ, avea o înălţime de 91 cm, o lăţime de 90 cm şi o grosime de 23 cm”, scrie Andreea Panait, muzeograf în cadrul Muzeului Național al Agriculturii.