Cum vedeau vechii greci culorile?
Văzută prin ochii vechilor greci, percepţia culorilor este foarte diferită de percepţia noastră asupra culorilor. De ce se întâmplă acest lucru? Ce anume cauzează această diferenţă de percepţie vizuală de la cultură la cultură?
În scrierile sale, Homer surprinde prin felul în care foloseşte culorile. Paleta de culori descriptive folosite de el este limitată la culori metalice:negru, alb, verde gălbui şi roşu purpuriu. El utilizează aceste culori într-un mod ciudat, ceea ce ne face să ne punem întrebări referitoare la abilitatea lui de a percepe culorile[1]. El descrie cerul ca fiind de culoarea bronzului, iar marea având culoarea vinului, atribuie adjectivul chloros(verde) mierii şi privighetorilor[2]. Chloros nu este singura culoare pe care Homer o foloseşte într-un mod ciudat. El foloseşte de asemenea adjectiul kyanosîntr-o manieră la fel de ciudată:, , Hector a fost târât, iar părul său de culoarea kyanosului îi cădea”[3]. Conform percepţiei noastre asupra culorilor, părul lui Hector ar fi avut culoarea albastră, deoarece asociem termenul kyanoscu piatra semipretioasă, lapis lazuli, în gândirea noastră kyanosînseamnă cyan[4]. Dar nu putem presupune că părul lui Hector era albastru, decât dacă privim în felul în care Homer foloseşte adjectivele de culoare.
Descrierile ciudate făcute de către Homer reprezintă un fenomen cultural şi nu un caz particular de neidentificare a culorilor. Pindar descrie roua folosind tot adjectivul chloros (verde), iar la Euripide, chloroseste culoarea sângelui şi a lacrimilor[5]. Empedocles, unul dintre primii teoreticieni ai culorii din Grecia Antică, clasifică culorile în patru tipuri:luminos sau alb, întunecat sau negru, roşu şi galben;Xenophanes descrie curcubeul ca având trei benzi de culoare:purpuriu, verde gălbui şi roşu[6]. Aceste culori sunt asemănătoare cu cele folosite de Homer în descrierile sale, toate aceastea ne duc la concluzia că toţi grecii antici vedeau culorile aşa cum le clasifică Empedocles.
Este posibil, în lumina teoriei evoluţiei, ca retina vechilor greci nu era evoluată la gradul cel mai înalt de percepţie a culorilor. Dar în afara acestei probleme evolutive, este şi problema conştiinţei, legătura dintre creier şi limbaj în percepţia culorilor. Această viziune particulară asupra culorilor putea fi cauzată de lipsa unor cunoştiinţe vizuale care să ducă la cerearea de noi cuvinte necesare descrierii fenomenului vizual. Această imposibilitate de a percepe ceva din cauza restricţiilor lingvistice este numită relativitate lingvistică[7]. Deoarece grecii nu erau conştienţi de ceea ce vedeau şi nu aveau cuvintele necesare pentru a descriei ceea ce vedeau, nu vedeau întreg spectrul de culori, ei eraul limitaţi de relativitatea lingistică.
Pentru grecii antici, termenul chloruseste asociat şi cu umiditate, prospeţime, fluiditate, viu[8], ceea ce înseamnă că percepţia grecilor asupra culorilor era influenţată de calităţi cu care ei asimilau culorile, ca de exemplu, felul în care temperaturile erau asociate cu diferite culori afectează felul în care ei folosesc culorile în descrierea lucrurilor. Ei nu vedeau culoarea ca pe o suprafaţă, ci ca pe un lucru spiritual, iar cuvântul folosit pentru descrierea lui era folosit ca un adjectiv ce însemna ceva ce avea legătură cu culoarea, diferit de culoarea pură.
În Grecia Antică, vederea este o practică subiectivă şi diferită de felul în care noi procesăm ceea ce vedem. Importanţa culorii are un rol diferit în găndirea antică. Felul în care ne folosim de acest simţ este pur şi simplu o diferenţă biologică şi culturală.
[1] Rebbeca Bird, Language and Perception of color among the Ancient Greeks, 1999
[2]Arthur Zajonc, Catching the light:the entwined history of light and mind, New York, Oxford University Press, 1995, p.14
[3]Homer, liada
[4]Arthur Zajonc, Catching the light:the entwined history of light and mind, New York, Oxford University Press, 1995, p.14
[5]Idem
[6]Rebbeca Bird, Language and Perception of color among the Ancient Greeks, 1999
[7]Henry Fountain, Proof positive that people see colors with the tongue, 1999
[8]Rebbeca Bird, Language and Perception of color among the Ancient Greeks, 1999