Cum l-a impresionat KGB - ul pe fiul pilotului avionului U2 doborât în 1960
La 1 mai s-au împlinit 50 de ani de la incidentul în care avionul american de spionaj U-2 pilotat de Francis Gary Powers a fost lovit deasupra URSS de o rachetă sovietică în timpul unei misiuni de recunoaştere şi fotografiere.
Cu acest prilej Francis Gary Powers Jr., fiul pilotului doborât atunci, povesteşte pentru „The Moscow Times” amănunte interesante legate de vizitele sale în Rusia.
Va prezentăm câteva fragmente:
Sunt onorat că de-a lungul acestor 50 de ani rolul tatălui meu în acest incident a fost transformat de la un posibil dezertor şi un ţap ispăşitor al CIA într-un erou al Statelor Unite. Din păcate încă mai există persoane care cred în teoria conspiraţiei şi în dezinformarea care a circulat în anii ’60. Alţii nu îl respectă pe tatăl meu şi ignoră adevărul care a ieşit la iveală prin declasificarea documentelor şi a conferinţelor în cursul celor 50 de ani.
Am vizitat Moscova pentru prima dată în 1990 imediat după căderea zidului Berlinului şi înainte de destrămarea Uniunii Sovietice. Călătoria a început din Los Angeles şi a inclus opriri în Londra, Paris şi Berlin. Cât am stat în Moscova am întrebat gazdele dacă pot vizita locul în care s-a prăbuşit avionul implicat în incidentul U-2. Mi s-a arătat exteriorul Hall of Columns şi alte câteva locuri, dar când am cerut să văd resturile avionului tatălui meu, care am auzit că sunt păstrate într-un muzeu sovietic, nimeni nu ştia unde e acel muzeu.
A doua călătorie la Moscova a avut loc în 1997 când un grup de persoane ieşite la pensie din KGB, CIA, FBI şi serviciile canadiene au luat parte la o întâlnire. În timpul acelei călătorii am vizitat mai multe locuri din Moscova, locuri care aveau legătură cu activităţile secrete din timpul lui Stalin, ca locuri părăsite, case secrete şi alte locuri clandestine unde au fost prinşi sau ucişi spioni. Am văzut şi resturile din incidentul U-2 la Muzeul Forţelor Armate, unde resturile avionului au fost mutate în 1990. În timpul acestei călătorii am vizitat celula tatălui meu din faimoasa închisoare Vladimir din localitatea cu acelaşi nume, de la 200 de kilometri de Moscova.
Pe parcursul ultimei vizite care a avut loc săptămâna trecută, pentru a comemora a 50-a aniversare a incidentului U-2. Cu această ocazie am avut privilegiul să-l intervievez pe amiralul sovietic Boris Novy şi pe fost agent KGB Oleg Nechiporenk, care l-a interogat pe Lee Harvey Oswald în Mexic, în septembrie 1964.
Am mai vizitat fabrica de rachete care a construit SA-2 şi m-am întâlnit cu câţiva responsabili cu construcţia rachetelor, persoane ieşite acum la pensie. Dar punctul culminant al vizitei mele a fost parada de 9 mai, ziua victoriei, din Piaţa Roşie. Cum este aniversarea a 65 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial este şi a 65-a aniversare de la începutul Războiului Rece. Ca să putem înţelege lumea de azi este necesar să înţelegem felul în care Războiul Rece a influneţat relaţiile internaţionale între 1945 şi 1991.
Călătoria a fost începutul a ceea ce urmează să devină printr-o întelegere vibrantă şi un angajament internaţional, construirea Muzeului Războiului Rece, lângă Washington. Am înfiinţat Muzeul Războiului Rece în 1997 să-i onorez pe veteranii acestuia şi să conserv istoria Războiului Rece, dar şi pentru a instrui generaţiile următoare cu privire la acest subiect.
Faptul că am crescut în umbra faimosului Război Rece mi-a dat o înţelegere profundă asupra acestui conflic, a rolului tatălui meu şi a importanţei conservării istoriei Războiului Rece.
În acest an vom organiza programe educaţionale în care oamenii vor putea asculta în premieră înregistrări audio cu tatăl meu în timpul incidentului U-2.
Finalul celui de-al Doilea Război Mondial în 1945 şi cel al Războiului Rece în 1991 au fost victoria noastră comună a SUA şi a Rusiei, iar cele două ţări trebuie să continue să colaboreze pentru a construi un viitor mai bun copiilor noştri.