Cum a fost salvată o cartă regală veche de 400 de ani, documentul care a pus bazele orașului Leeds

Uneori, istoria nu se pierde în incendii sau războaie, ci aproape dispare dintr-un motiv mult mai banal: decorarea unei lămpi. Așa a fost cât pe ce să se întâmple cu o cartă regală veche de aproape patru secole – documentul care a pus bazele legale ale orașului Leeds.

Povestea, readusă recent în atenție de BBC News, pare desprinsă dintr-un roman istoric: un pergament fundamental pentru istoria urbană a Angliei era la un pas de a fi tăiat și transformat într-un abajur, în anii 1950, relateaza turismistoric.ro

Actul care a creat orașul

Carta regală a fost emisă în 1626 de Charles I, într-o perioadă în care aprobarea monarhului era esențială pentru existența legală a unui oraș. Prin acest document, Leeds era recunoscut oficial drept „free borough” și „body corporate and politic” – o entitate cu drept de autoguvernare, puteri administrative, economice și juridice proprii.

În termeni simpli, fără această cartă, Leeds ar fi rămas un târg modest. Cu ea, orașul a primit cadrul legal care i-a permis să crească, să se organizeze și, mai târziu, să devină unul dintre motoarele Revoluției Industriale.

O copie născută din haos

Pergamentul care a supraviețuit nu este însă originalul din 1626. Acesta s-a pierdut în timpul Războiului Civil Englez, un conflict care a zguduit din temelii structura politică a țării. Pentru a salva autoritatea juridică a actului, în 1646 a fost realizată o copie fidelă, în limba latină, scrisă pe piele de animal (vellum).

Acea copie este documentul care avea să supraviețuiască secolelor — și să ajungă, incredibil, într-un târg de vechituri.

Șase ani în spatele unei biblioteci

În anii 1950, un librar din Canterbury, C. E. Cheshire, a cumpărat pergamentul, crezând că este doar o bucată de vellum vechi. A ajuns în magazinul său și a alunecat, pur și simplu, în spatele unei biblioteci, unde a rămas uitat timp de șase ani.

Când l-a redescoperit, Cheshire s-a gândit să-i dea o nouă viață — ca abajur decorativ. Din fericire, înainte de a pune mâna pe foarfecă, a cerut părerea unui prieten arhivist. Acel gest aparent mărunt a schimbat totul.

„O verigă lipsă” din istoria orașului

Arhivistul a recunoscut imediat importanța documentului: era singura copie supraviețuitoare a cartei fondatoare a orașului Leeds. Specialiștii de la West Yorkshire Archive Service aveau să descrie ulterior descoperirea drept una uluitoare.

Alex Pearson, arhivist, a numit documentul o întrupare fizică a unuia dintre cele mai importante momente din istoria orașului — momentul în care Leeds a devenit, juridic, Leeds.

De la ofertă simbolică la gest de generozitate

Autoritățile orașului au oferit să cumpere carta pentru 10 lire și 10 șilingi — o sumă modestă chiar și la acea vreme. Cheshire a refuzat. În 1952, el și fiul său au donat documentul orașului, considerându-l „o verigă lipsă” din istoria civică a Leedsului.

Astăzi, pergamentul este păstrat în siguranță în arhivele din Leeds, alături de o a doua cartă, emisă în 1661 de Charles al II-lea, care a extins autonomia orașului după Restaurare.

400 de ani mai târziu

La patru secole de la emiterea primei carte, documentul va fi expus publicului, ca parte a aniversării „Leeds 400”. Este mai mult decât o piesă de arhivă: este dovada fragilității memoriei istorice.

Uneori, patrimoniul nu se pierde în mod spectaculos, ci aproape dispare în liniște, din neștiință. Faptul că această cartă nu a devenit un obiect de decor ține de o simplă întrebare pusă la timp — și de ochiul format al unui arhivist.

Istoria, se pare, supraviețuiește nu doar prin mari instituții, ci și prin mici decizii umane.