Cronica unui dezastru, Bucureștiul sub ocupație, în „Historia” de decembrie

Pe 23 noiembrie/6 decembrie 1916, trupele germane și austro-ungare au intrat victorioase în București. Ocupația avea să dureze 707 zile. Dosarul de luna aceasta vorbește despre toamna acelui an, despre speranțele prăbușite, „fuga nebună” și încercările de a salva Capitala.  Revista este disponibilă la toate punctele de vânzare a presei și online, pe platforma paydemic.

Intrarea României în Primul Război Mondial la 14/27 august 1916 a produs mari speranţe atât clasei politice românești, cât și societăţii în ansamblu. Însă, după înfrângerile suferite în toamna lui 1916, România era redusă la o treime din teritoriul ei, iar Capitala era ocupată de inamic…

Arabella Yarka scria îngrozită pe 1/14 octombrie 1916: „Mare panică în București: toată lumea fuge în Moldova. Ne e foarte teamă de o invazie germană. Oribilă perspectivă, dar nu mă las și nu mă voi scoate din minţi. Trebuie să rezist, să rămân pe loc să-mi salvez, dacă s-o putea, casa și tot ce se află în ea. Cel mai rău lucru care mi se poate întâmpla ar fi să fiu nevoită să-mi iau zilele – asta în cazul în care inamicul mi-ar intra în casă și ar vrea să-mi facă rău. Dar știu și că, înainte de a-mi pune capăt zilelor, aș doborî cu focuri de revolver vreo doi-trei sălbatici dintr-ăștia...“. 

„Cu toate asigurările date de autorităţi panica se instalase în tot orașul, iar populaţia se aștepta la ce este mai rău”, notează Alexandru Armă. Dovadă sunt cele consemnate de Vasile Th. Cancicov pe 2/15 octombrie 1916: „Îngrijorarea publicului se menţine cu toate veștile liniștitoare ce se dau de pe front. Fuga oficială e la ordinea zilei. Toate ministerele își trimit la Iași, chiar acele ce după cel mai elementar bun-simţ ar trebui să rămână aici orice s-ar întâmpla. (...) Mulţi din cei ce fug au justificarea unor misiuni din partea guvernului, cunosc o mulţime de prieteni ce pleacă încântaţi de cea mai nouă invenţiune a favoritismului, să te pui la adăpost tu și familia de orice pericol, pe socoteala statului“. 

Ce s-a întâmplat în zilele care au urmat? Nu vă spunem mai mult, ca să citiți cu nerăbdare Dosarul de decembrie.

(Re)descoperă Saschizul

Pentru o lectură mai light, care merge bine cu o cană de lapte cald și o felie de cozonac, vă invităm să descoperiți un sat tradiţional săsesc din Transilvania, celebru pentru biserica sa fortificată și pentru cetatea medievală ce încă domină peisajul. 

„Saschiz oferă o experienţă autentică, departe de tumultul orașelor, într-un spaţiu încărcat de istorie, valori culturale specifice comunităţilor săsești și multe legende, care se doresc a fi ascultate în tihna specifică dealurilor Transilvaniei”, subliniază Ciprian Plăiașu.

Știați că înaintea construcţiei fortificate de mari dimensiuni, dedicate Regelui Ștefan I al Ungariei și pe care o vedem azi, a existat o bazilică cu arhitectură romanică? Edificiul de azi, realizat în stil gotic, utilizează atât piatră extrasă din cariere locale, cât și din vechea construcţie. 

Cu oprire la Madrid

Templo de Debod (în traducere, Templul de la Debod) este un templu egiptean antic care se află astăzi în Madrid, Spania. Ridicat într-o primă formă acum peste 2.000 de ani, templul a fost construit în Egipt, lângă Aswan (sau Assuan), în onoarea zeilor egipteni Amun și Isis. 

Structura a fost donată Spaniei în 1968 de către guvernul egiptean, ca un gest de mulţumire pentru ajutorul oferit în salvarea și relocarea templelor de la Abu Simbel, ameninţate de crearea barajului de pe Nil. Templul a fost dezasamblat piatră cu piatră, transportat și reconstruit în Madrid, într-un frumos parc din apropierea Pieţei Spaniei (Plaza de España), numit Parque del Oeste – Parcul de vest, spaţiu verde prelungit și contopit cu zona campusului universitar Moncloa. Este unul dintre puţinele monumente egiptene antice care pot fi vizitate în afara Egiptului, iar în interior, vizitatorii pot vedea basoreliefuri și inscripţii originale. Descoperiți întreaga poveste în textul lui Ciprian Plăiașu.

Călătorie-aventură, cu gust de curmale 

Dacă ați prins gustul vacanțelor și al explorărilor, atunci iată cireașa (sau curmala) de pe tort: un reportaj despre Ras Al Khaimah, cel mai nordic dintre cele șapte emirate care alcătuiesc Emiratele Arabe Unite (EAU). Acesta nu vrea să rămână mai prejos în materie de turiști decât suratele sale faimoase Abu Dhabi și Dubai și, pentru asta, se promovează curajos: „emiratul naturii“. 

Nu e o îndrăzneală, spune Florentina Țone, care l-a vizitat în noiembrie: „Citiţi: kilometri de plaje scăldate de apele Golfului Persic, culmi muntoase impresionante și dătătoare de adrenalină (cea mai lungă tiroliană din lume e aici, pe Jebel Jais), deșert verde (da, chiar așa: deșert presărat cu copaci ghaf, acacia și plante cu frunze grase, suculente, care adună apa), mangrove, flamingo (aţi ridicat o sprânceană? Şi noi, înainte de vizită), plantaţii de curmali, sate tradiţionale populate până mai ieri de triburile locului, situri istorice aflate pe lista provizorie UNESCO, forturi care trimit la încleștările zonei, dar și o fermă de perle care amintește de îndeletnicirile istorice ale locuitorilor.”

*** 

După soare, dune și cămile, revenim acasă, unde nu ducem lipsă de lucruri (și locuri) frumoase. Pentru vacanța de Sărbători, inspirați-vă din recomandările noastre de filme, cărți și expoziții.

Lectură cu plăcere, să ne regăsim cu bine la anul!