Comori medievale din piele descoperite la Oslo - Fragmente de viață cotidiană de acum 700 de ani

Arheologii care efectuează săpături în istoricul cartier Bjørvika din Oslo au scos la lumină o adevărată comoară de artefacte din piele datând din Evul Mediu – peste 2.900 de obiecte, printre care sute de pantofi, genți și teci de cuțit, toate remarcabil de bine conservate. Datând din secolele al XIII-lea și al XIV-lea, aceste artefacte oferă o imagine neobișnuit de detaliată a vieții cotidiene în Norvegia medievală.

Săpăturile, conduse de arheologul Marja-Liisa Petrelius Grue de la Muzeul Maritim Norvegian, au avut loc pe un teren destinat construirii unei școli. În solul argilos, gros și îmbibat cu apă – un mediu ideal pentru conservarea materialelor organice – cercetătorii au descoperit un strat cultural extrem de bogat. Peste 80% dintre obiectele găsite sunt din piele. Până acum au fost catalogate peste 227 de pantofi, dar echipa estimează că numărul total va depăși 1.000, pe măsură ce cercetările continuă.

Pantofii variază de la modele simple, tăiate jos, până la cizme înalte, cu modele decorative complexe. Multe dintre ele au fost purtate intens, reparate de mai multe ori și în cele din urmă aruncate. „Vedem cum au apărut găuri și cum au fost reparate în diverse moduri”, a declarat Grue pentru Science Norway. „Urmărim întregul ciclu de viață al pantofului.”

Aceste urme ale uzurii oferă mai mult decât informații tehnice – ele sunt aproape intime. „E ca o amprentă din Evul Mediu”, a spus Grue. „O urmă a unei persoane care a trăit, care a mers, care a avut o viață în acest oraș.”

Printre cele mai emoționante descoperiri se numără peste 40 de pantofi de copii – unii de mărimea unui copil mic de astăzi (mărimea 22). Indiferent de dimensiune, toți au fost fabricați cu aceeași grijă și prin aceleași tehnici ca pantofii adulților.

Oslo medieval – o lume pe jos și meșteșuguri de preț

În Evul Mediu, toată lumea mergea pe jos în Oslo. Pantofii erau scumpi, valoroși și adesea realizați manual, prin tehnica „turnshoe” – coseau pielea pe dos, apoi întorceau pantoful pe față. Meșteșugarii, în special pantofarii și tăbăcarii, aveau un rol esențial. În apropierea fostei Catedrale Hallvard, cercetătorii au găsit ateliere, unelte, bucăți de piele și chiar o cuvă de tăbăcire, dovezi ale unei industrii înfloritoare. Tăbăcirea, un proces cu miros greu, era de obicei reglementată și desfășurată în afara orașelor, deși urme ale acestui meșteșug au fost găsite și în atelierele urbane.

Pe lângă pantofi, au fost descoperite cel puțin 20 de genți și pungi, majoritatea unice în formă și construcție. Într-o epocă în care hainele nu aveau buzunare, pungile erau esențiale – legate de curele sau prinse de corsetul femeilor, puteau varia de la săculeți simpli până la exemplare ornate. O geantă minusculă, de doar 5×5 cm, ar fi putut conține un amulet sau o jucărie pentru copil.

Echipa a descoperit și zeci de teci de cuțit sau sabie, unele cusute manual și decorate cu modele în carouri sau frunze. Cuțitele erau unelte cotidiene, purtate la curea și folosite frecvent. Multe dintre teci fuseseră refolosite – scurtate, remodelate, evidențiind valoarea atribuită obiectelor din piele.

O lume uitată, conservată de noroi și ape

În Evul Mediu, Bjørvika era un golf navigabil pe Oslofjord, în apropierea vărsării râului Alna. Lucrările de recuperare a terenului, desfășurate de-a lungul secolelor, au modificat radical peisajul, dar zona a rămas port până în secolul al XVII-lea. Artefactele descoperite se aflau sub straturi din secolul al XIX-lea, ceea ce arată că au fost abandonate cu mult timp înainte.

Cum au ajuns aceste obiecte acolo rămâne în cercetare, dar Grue și echipa ei au o ipoteză plauzibilă. „Credem că aceste obiecte au fost aruncate, probabil, în apropierea râului Alna”, a spus Grue. „Au fost folosite timp îndelungat, apoi abandonate într-o grămadă de gunoi în Evul Mediu.” Se presupune că inundațiile de primăvară au spălat aceste grămezi și au dus obiectele în port, unde au rămas îngropate secole întregi.

Densitatea mare a descoperirilor – mult peste așteptări – sugerează că situl a fost probabil folosit ca groapă de gunoi vreme îndelungată, poate chiar secole, până când activitatea sezonieră a râului a redistribuit conținutul.

Ironia este că arheologii sperau inițial să descopere epave sau bărci, având în vedere trecutul maritim al zonei. În schimb, au descoperit o comoară tăcută, din piele, care spune poveștile celor care au trăit, au umblat și au visat în Oslo-ul de acum 700 de ani.